 | as |
|
| şovăire [ şo-vă-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU şovăire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sovaire în mai multe dicționareDefinițiile pentru sovaire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘOVĂIRE: ȘOVĂÍRE, șovăiri, substantiv feminin Faptul de a șovăi; îndoială, nehotărîre, ezitare. O singură șovăire se pare c-am avut și eu și calul cel roib și soldatul care mîna. SADOVEANU, O. VIII 169. După o lungă șovăire, aprobă atacul gazetei. CAMIL PETRESCU, N. 133. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștințeze pe oaspele său că domnii... nu vor fi prea încîntați cînd vor afla despre vizita aceasta. REBREANU, R. I 94. • Locuţiune adverbiala Fără șovăire = fără ezitare; neclintit, hotărît, dîrz. Marinarii trebuie să fie ascultători și să îndeplinească fără șovăire poruncile. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Nu uita că eu M-am luptat în lume fără șovăire. MACEDONSKI, O. I 113. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘOVĂIRE: ȘOVĂIRE s. 1. ezitare, nehotărîre, nesiguranță, șovăială. (sovaire cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, pregetare, șovăială, (livresc) indecizie, (popular) preget, (figurat) oscilare, oscilație. (sovaire lui era justificată.) 3. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, (astăzi rar) necredință, (învechit) aporie, îndoință. (Domnea o stare de sovaire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘOVĂIRE: ȘOVĂÍRE, șovăiri, substantiv feminin Faptul de a șovăi. • Locuţiune adverbiala Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit. – vezi șovăi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘOVĂIRE: ȘOVĂÍRE, șovăiri, substantiv feminin Faptul de a șovăi. • Locuţiune adverbiala Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit. – vezi șovăi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘOVĂIRE: ȘOVĂÍRE sovairei forme vezi A ȘOVĂI. • Fără sovaire fără ezitare; cu fermitate. /v. a șovai Forme diferite ale cuvantului sovaire: sovairei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șovăire: șovăíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat șovăírii; plural șovăíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șovăire: șovăíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat șovăírii; plural șovăíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șovăire: șovăire forme nesiguranță, ezitațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șovăire: șovăíre forme Acțiunea de a șovăi. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOVAIRE' ȘOVĂÍȘOVĂIÁLĂȘOVĂIÉLNICȘOVĂÍNDȘOVĂÍREȘOVĂÍTȘOVĂITÓRȘOVĂITÚRĂȘOVẤLC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șovăire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șovăire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii șovăire cuiva la mers. șovăire lui era justificată. Domnea o stare de șovăire. ȘOVĂÍRE șovăirei forme vezi A ȘOVĂI. • Fără șovăire fără ezitare; cu fermitate. |
GRAMATICA cuvântului șovăire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șovăire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șovăire poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şovăire? Vezi cuvântul şovăire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şovăire?[ şo-vă-i-re ] Se pare că cuvântul şovăire are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL șovăire Inţelegi mai uşor cuvântul șovăire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără șovăire = fără ezitare; neclintit, hotărît, dîrz Locuţiune adverbiala Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit Locuţiune adverbiala Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șovăire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Milă marină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul șovăire are forma: șovăíri
