 | as |
|
| Sorbi [ sor-bi ] VEZI SINONIME PENTRU sorbi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sorbi în mai multe dicționareDefinițiile pentru sorbi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sorbi (forma la infinitiv) A sorbi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SORBI: SORBÍ, sorb, verb IV. tranzitiv 1. A bea trăgînd lichidul în gură cîte puțin, cu buzele (și de obicei cu zgomot). Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. forme 15. Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44. Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. • (Complementul este indicat printr-un partitiv) Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, substantiv neutru 13. ♦ (Complementul indică băutura, prin extensie recipientul în care este pusă) A bea repede și cu lăcomie (golind vasul). Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156. Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51. A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74. Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247. • figurat Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104. Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36. • Expresia: A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) cînd cineva se uită cu mare dragoste la altul. Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162. Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352; b) cînd cineva îl urăște pe altul. Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85. Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308. A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea) vezi ochi. A sorbi credință vezi credință. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes spusele cuiva. [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31. Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69. În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. 2. A suge, a absorbi, a înghiți. Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45. Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, LA cade. Dunărea... soarbe 120 de rîuri. vlahuță, la CADE. • (Poetic) Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205. [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120. • figurat Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45. Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39. ♦ A preocupa, a captiva. Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adînc (aer, miresme). Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183. Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38. • figurat Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86. O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24. • (Complementul este indicat printr-un partitiv) Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P. 11. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SORBI: SORBÍ, sorb, verb IV. tranzitiv 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). • Expresia: A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ figurat A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – latina *sorbire (= sorbere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SORBI: SORBÍ, sorb, verb IV. tranzitiv 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). • Expresia: A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ figurat A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – latina *sorbire (= sorbere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sorbi: sorbí (-b, ít), verb – 1. A bea cîte puțin, a suge. – 2. A înghiți, a înfuleca, a trage în piept. – 3. (învechit) A goli. – Mr. sorbu, sorbștu, surghită. latina sǒrbēre (Cihac, I, 257; Pușcariu 1609; Pascu, I, 164; REW 8094), conform italiana sorbire, prov., limba franceza , cat. sorbir, spaniolă sorber (gal. sorbir), portugheză sorber. – derivat sorb, substantiv neutru (vîltoare, bulboană, vîrtej; sorbitură, dușcă; piston); sorbeală (variantă sorbitură), substantiv feminin (sorbire, dușcă, zeamă); sorbitor, adjectiv (care soarbe); sorbancă, substantiv feminin (Transilvania de N, strachină); sorbușcă, substantiv feminin (Moldova, supă); sorbăcăi (variantă sorbocăi), verb (a sorbi, a suge); absorbi, verb, după limba franceza absorber. Forme diferite ale cuvantului sorbi: sorbi-b sorbiít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SORBI: SORBI (în germana și Wenden) substantiv masculin plural Populație de origine slavă, așezată în secolul 8-9 în E Germaniei între râurile Oder, Havel, Spree, Elba, Saale și M-ții Metaliferi, dar și în zoma râului Regnitz. În prezent, urmașii acestei populații, în număr de c. 50.000, trăiesc în regional Lausitz din Saxonia, continuând cultivarea vechii limbi. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SORBI: SORBI verb 1. a suge, (popular) a bea. (Șarpele îi sorbi sîngele.) 2. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a suge, a trage. (Pămîntul sorbi apa de precipitații.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sorbi: sorbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sorb, imperfect persoana a treia singular: el / ea sorbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural soárbă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sorbi: sorbí (a sorbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sorb, imperfect persoana a treia singular: el / ea sorbeá; conjunctiv prezent 3 să soárbă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SORBI' SORBEÁLĂSORBESTREÁSORBÉTsorbetiérăSORBÍSORBÍRESORBÍTSORBÍTĂsorbític |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SORBI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sorbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Șarpele îi sorbi sîngele. Pămîntul sorbi apa de precipitații. Sorbí a sorbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sorb, imperfect persoana a treia singular: el / ea sorbeá; conjunctiv prezent 3 să soárbă. Șarpele îi sorbi sângele. |
GRAMATICA cuvântului SORBI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sorbi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SORBI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sorbi? Vezi cuvântul sorbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sorbi?[ sor-bi ] Se pare că cuvântul sorbi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SORBI Inţelegi mai uşor cuvântul sorbi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes spusele cuiva cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SORBI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ locuțiune adjectiv de zahăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
