 | as |
|
| Soră [ so-ră ] VEZI SINONIME PENTRU soră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sora mea în mai multe dicționareDefinițiile pentru sora mea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SÓRĂ: SÓRĂ, surori, substantiv feminin 1. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu frații săi (indiferent de sex). Pe sora lui Octav am găsit-o în capul scărilor, coborînd, încheindu-și mănușile. C. PETRESCU, S. 165. Și iarăși mi-e gîndul la patru nepoți, Copii ai surorilor mele. COȘBUC, P. II 295. Poate că acesta-i vestitul Ochilă... nepot de soră lui Pîndilă. CREANGĂ, P. 244. • (În forma sor) Dragă sor, moartă cu dor După dulce frățior. TEODORESCU, P. P. 127. • (În metafore și comparații) Și dîndu-i zînele-adăpost Trăia cu ele soră. COȘBUC, P. I 67. • (Urmat de un adjectiv posesiv; în forma nearticulată) În trăsură am stat... cu mama și cu soră-mea. SAHIA, N. 55. Se vede că a avut verb reflexiv:o ceartă cu soră-sa. ISPIRESCU, L. 5. • Soră bună = soră care are amîndoi părinții comuni cu ai fraților săi. Soră vitregă = soră care are numai unul dintre părinți comun cu frații săi. Soră de scoarță = fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau copiii celuilalt soț. Această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță și de mama cea vitrigă. CREANGĂ, P. 283. Soră de lapte = fată care a supt deodată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. • Expresia: Soră cu moartea = (ca determinativ pe lîngă anumite substantive) foarte mare, grozav. Juruiau gospodarii o bătaie hoțului, soră cu moartea. SADOVEANU, O. VII 358. Făt-Frumos... căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106. • Compuse: (botanică) sora-soarelui = floarea-soarelui, vezi floare; (în forma sor) sor-cu-frate = nume purtat de două plante erbacee cu flori galbene-aurii, cu fructul o capsulă (Melampyrum). 2. (Familiar, la vocativ) Termen cu care ne adresăm unei femei care nu ne este rudă, în semn de intimitate, prietenie sau dragoste; dragă. Să mai bată, soro, vîntul, Dac-o verb reflexiv:ea. COȘBUC, P. I 224. Ia poftim, soro, mai bine să mîncăm ceva. CREANGĂ, A. 60. 3. figurat Tovarășă; prietenă. Cucu-ntreabă: Unde-i sora viselor noastre de vară? EMINESCU, O. I 121. ♦ Țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități comune. De sute de ani, două țări surori... Moldova noastră și Valahia... se sfîșie și se mănîncă între dînsele. CREANGĂ, A. 162. [Italie] tu vii ca un cîntec de soră la sora ce-n lume s-a dus. EMINESCU, O. IV 36. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad călugăresc. Sus, în deal, la mănăstire, Plînge sora-ntr-o grădină... Dup-a lumii fericire. ALECSANDRI, P. A. 42. 5. (Uneori determinat prin «de caritate») Infirmieră. Cele cîteva surori de caritate își dădeau toată osteneala să strecoare în sufletele acestor țărani bolnavi binefăcătoarea putere a nădejdii. MIRONESCU, S. A. 123. 6. (În expresie) Soră de mireasă = drușcă. Anca și Persida erau surori de mireasă și seca Lena le făcuse haine la fel. SLAVICI, O. II 40. – Forme gramaticale: gen.-dat. (familiar) sorei (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 224, 4/1), (urmat de un adjectiv pos.) soru-. – Variante: suróră (despre ZAMFIRESCU, R. 276, TEOSORESCU, P. P. 509), soróră (MARIAN, NU. 632), (învechit și popular) sor, surori și (rar) sori (ALECSANDRI, P. I 196), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru soră: sóră (-suróri), substantiv feminin – Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți. – Variante învechit sor rar suroră. Mr. sor(ă), megl. soră. latina soror (Pușcariu 1608; REW 8102), conform vegl. saur, vezi italiana suora (calabrez suora, sora, sorura), sard., prov. sorre, limba franceza soeur, cat., spaniolă, vezi portugheză sor. Uz general (ALR, I, 163). Rezultatul normal sor, a fost adaptat posterior la decl. substantiv feminin, dar se mai folosește în Transilvania de vezi și în anumite expresii, cum ar fi sor cu frate, substantiv masculin (plantă, Melampyrum nemorosum), sor(u)-mea, sor(u)-ta, sor(u)-sa. Pentru plural imparisilabic, conform și noră, om. derivat sorică, substantiv feminin (Maramures, Bucovina, sora mai mică); surată (mr. surata), substantiv feminin (soră de suflet; soră, titlu de prietenie; prietenă, camaradă), format ca fîrtat, vezi aici (de la un latina *sororiāta < sororiāre, după Pascu, I, 158; legătura cu limba slavă (veche) sestra › posestrima, sugerată de Candrea, nu prezintă interes); surăție, substantiv feminin (frăție de suflet); însurăți verb reflexiv (a se înfrăți: a lega prietenie); surioară, substantiv feminin (dim. de la soră); însorări, verb (Moldova, a asocia, a uni două gospodării țărănești). Din limba română provine în limba maghiara szúráta (Candrea, Elemente, 409; Edelspacher 23). Forme diferite ale cuvantului sora: -suróri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SÓRĂ: SÓRĂ, surori, substantiv feminin 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame. • Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi. (regional) Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț. Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. • locuțiune adjectiv Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare. • Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă (Melampyrum). 2. (familial; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; dragă. 3. figurat Tovarășă, prietenă. ♦ Țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități și trăsături comune. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad. 5. Infirmieră. [Variante: (popular) suróră, sor substantiv feminin] – latina soror, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SÓRĂ: SÓRĂ, surori, substantiv feminin 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame. • Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi. (regional) Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț. Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. • locuțiune adjectiv Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare. • Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă (Melampyrum). 2. (familial; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; dragă. 3. figurat Tovarășă, prietenă. ♦ Țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități și trăsături comune. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad. 5. Infirmieră. [Variante: (popular) suróră, sor substantiv feminin] – latina soror, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SORĂ: SORĂ substantiv I. 1. Sora, frecvent prenume feminin, din vechime: (Cotr 305; – sora lui Ștefan cel Mare (Dm); Soră (Ștef). 2. Soară forme (Ard II 42). 3. Sorica forme (Cotr 553; Ins 265); forme dobr. (RI XI 208) etc. 4. Sorița forme (Dm; Ștef; BCI VII 71; Paș; C Ștef; 16 A I 353, 528, III 162; 17 A I 149). 5. Sorae forme (16 A I 182, II 206); Soroaie forme, ard. (Paș). 6. + -an: Soran de Hațăg, Maftei, 1798, care semnează în 1816: Matiaș Sora (Ard II 110) Sorana forme, act. 7. Surata forme, 1546 (Glos) < substantiv surată. II. Forme apropiate. 1. Sorea, nume valabil a) pentru femei: Sorică zisă și Sorea (16 B II 380, IV 217, 296; 16 A III 127) și b) de bărbați: Sorcă (16 B IV 104); – din Muscel (17 B I 99); c) sau n. de familie: – (16 A I 485; AO III 516; Sd XI 280 mold,). 2. Sorcu, vezi (Isp I1); Sorcescu, munt. (BG LIV 159). 3. Soracu 1530 (P Gov f° 16); Soraci, despre (17 A V 237); Sorăcea b., (Sd XVI). 4. Sorăcel Ion din Huși (BCI VII 69). 5. Sorlița t. (16 B IV 370), prob. sinc. < dim. sorulița. 6. conform Soroagă, N., mold., act. 7. Soroviți popa (17 B II 436, IV 434), ambele nume se pot explica și din substantiv soare + sufixele -agă; -oviț. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SORĂ: SORĂ substantiv (medicina) infirmieră, (Transilvania) velteriță, (învechit) spitalagioaică. (sora la o clinică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru soră: sóră substantiv feminin, genitiv dativ articulat (grad de rudenie) surórii, (personal sanitar) sórei; plural suróri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru soră: sóră1 (grad de rudenie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat surórii; plural suróri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru soră: sóră2 (infirmieră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sórei; plural suróri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SÓRĂ: SÓRĂ substantiv verbal copil. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru soră: soră substantiv verbal COPIL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SORA MEA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL soră Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului soră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Soră la o clinică. |
GRAMATICA cuvântului soră? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului soră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul soră poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE soră? Vezi cuvântul soră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul soră?[ so-ră ] Se pare că cuvântul soră are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL soră Inţelegi mai uşor cuvântul soră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Soră bună = soră care are amîndoi părinții comuni cu ai fraților săi Soră vitregă = soră care are numai unul dintre părinți comun cu frații săi Soră de scoarță = fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau copiii celuilalt soț Soră de lapte = fată care a supt deodată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil Soră cu moartea = ca determinativ pe lîngă anumite substantive foarte mare, grozav Compuse: botanică sora-soarelui = floarea-soarelui, vezi floare; în forma sor sor-cu-frate = nume purtat de două plante erbacee cu flori galbene-aurii, cu fructul o capsulă Melampyrum În expresie Soră de mireasă = drușcă Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi Regional Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil locuțiune adjectiv Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă Melampyrum Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi Regional Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil locuțiune adjectiv Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă Melampyrum |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL soră |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A încăleca pe nevoie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
