|
Sonor [ so-nor ] VEZI SINONIME PENTRU sonor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sonor în mai multe dicționareDefinițiile pentru sonor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR, -Ă, sonori, -e, adjectiv 1. Care produce, prin vibrare, sunete (pline, puternice); care răsună sau face să răsune. Răsună... muzica lui Chopin, cîntată pe sonore piane de concert sau pianine modeste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 9/1. Mă deșteptară ca dintr-un vis clopotele cailor, mai sonore, cu bătaie mai rară. SADOVEANU, O. VIII 18. Rîuri de armonie Se revarsă în cascade de sub degetele ei. Și pe coardele sonore [ale clavirului] trece-ntreaga ei junie. MACEDONSKI, O. I 87. • Undă sonoră, vibrație sonoră vezi c. • (Adverbial) Pașii oamenilor sună sonor pe caldarîm. SADOVEANU, E. 114. Cuvintele-ntre cupe sonor se-ntreciocnesc. MACEDONSKI, O. I 257. 2. (Despre sunete, voce, rîs) Puternic, răsunător, plin, armonios. Parcă nu-ți vine a crede că dintr-un gîtlej așa de gingaș poate porni un sunet așa de sonor. SADOVEANU, O. VI 329. Glasul lui e cald și sonor. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. [Melodia] tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă. ALECSANDRI, P. A. 126. • (Adverbial) Era veselă, rîdea sonor. C. PETRESCU, S. 166. Numai izvorul cîntă nostalgic și sonor. LESNEA, C. despre 114. 3. Care amplifică sunetele, care răsună, care are rezonanță. Vasile Mogrea se plimba... pe cimentul sonor. C. PETRESCU, Î. II 69. Un timp se auzi numai țăcănitul monoton al roților. Vuietul trenului pe poduri sonore de fier. id. C. vezi 9. 4. (lingvistică; despre consoane, în opoziție cu surd) Care se produce cu vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă. Sunetul «d» este o dentală sonoră. 5. (Despre filme cinematografice, în opoziție cu mut) Însoțit de vorbire sau de muzică. Pistă sonoră vezi pistă (4). 6. figurat Important, cu răsunet, renumit, prin extensie pretențios, emfatic. Numele sonor al divului Pompei stăpînea toată larma aceasta veselă și fericită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR, -Ă, sonori, -e, adjectiv 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanță. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Însoțit de vorbire și de muzică. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. figurat Important, cu răsunet, renumit; prin extensie pretențios, emfatic. – Din limba franceza sonore, latina sonorus. Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR, -Ă, sonori, -e, adjectiv 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanță. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Însoțit de vorbire și de muzică. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. figurat Important, cu răsunet, renumit; prin extensie pretențios, emfatic. – Din limba franceza sonore, latina sonorus. Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR sonoră (sonori, sonore) 1) Care produce sunete; care răsună. Metal sonor. 2) Care are un sunet armonios și pătrunzător. Voce sonoră. 3) Care amplifică și propagă sunetele; cu rezonanță bună. Sală sonoră. Spațiu sonor. 4) Care ține de sunete sau de senzațiile auditive; de natura sunetului. Vibrație sonoră. Undă sonoră. 5) (despre consoane) Care se articulează cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este însoțit de vorbire și muzică. 7) figurat Care se bucură de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonore Forme diferite ale cuvantului sonor: sonoră Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR, -Ă I. adjectiv 1. care produce sunete. • care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. care propagă, amplifică sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) însoțit de vorbire și de muzică. II. substantiv neutru partea sonoră a unui film. (< limba franceza sonore, latina sonorus) Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR, -Ă adjectiv 1. Care produce sunete. ♦ Care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. Care propagă, care amplifică sunetele. 3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (Despre filme) Însoțit de vorbire și de muzică. [conform limba franceza sonore, latina sonorus]. Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SONOR: SONOR adjectiv 1. sonic. (Tub sonor.) 2. vorbit, vorbitor. (Film sonor.) 3. (fonetică) fonic. (Consoană sonor.) 4. armonios, melodic, melodios, muzical, unduios, (rar) unduit, (figurat) dulce, mlădios, simfonic. (Proza sonor a lui Odobescu.) 5. intens, puternic, răsunător. (Dangătul sonor al clopotului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sonor: *sonór, -ă adjectiv (latina sonórus). Răsunător, plin de sunet: metal sonor; vioară, voce, sală sonoră. figurat Enfatic: promisiunĭ sonore. gramatică Consonante sonore, acelea la a căror pronunțare vibrează maĭ întîĭ coardele vocale (r, l, m, n, b, d, g, j, v, z). vezi mut. Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sonor: sonor a. 1. care dă sunet, cu sunete frumoase: voce sonoră; 2. care repercutează bine sunetele: sală sonoră. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SONÓR: SONÓR, -Ă adjectiv (conform limba franceza sonore, latina sonorus): în sintagma consoană sonoră (vezi). Forme diferite ale cuvantului sonor: sonor-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sonor: sonór adjectiv masculin, plural sonóri; forme singular sonóră, plural sonóre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sonor: sonór1 adjectiv masculin, plural sonóri; forme sonóră, plural sonóre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Sonor: Sonor ≠ mut, surd Definiție sursă: Dicționar de antonime |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sonor: *sonór2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SONOR' SONOMÉTRICSONOMETRÍESONOMÉTRUSONOMONTÁJSONÓRSONORASONORITÁTESONORIZÁSONORIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sonor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sonor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SONÓR sonoră sonori, sonore 1 Care produce sunete; care răsună. Metal sonor. Voce sonoră. Sală sonoră. Spațiu sonor. Vibrație sonoră. Undă sonoră. Tub sonor. Film sonor. Consoană sonor. Proza sonor a lui Odobescu. Dangătul sonor al clopotului. Tub sonor. Film sonor. Consoană sonor. Dangătul sonor al clopotului. |
GRAMATICA cuvântului sonor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sonor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sonor poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sonor? Vezi cuvântul sonor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sonor?[ so-nor ] Se pare că cuvântul sonor are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sonor |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ținut grăniceresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|