 | as |
|
| Solstiţiu [ sol-sti-ţiu ] VEZI SINONIME PENTRU solstiţiu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului solstitiu în mai multe dicționareDefinițiile pentru solstitiu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOLSTIȚIU: SOLSTÍȚIU, solstiții, substantiv neutru Fiecare dintre cele două puncte de pe ecliptică în care pămîntul se găsește la cea mai mare depărtare de soare; date calendaristice corespunzătoare marcînd ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă din an. În timpul solstițiului de vară, pe străzile și în parcurile Leningradului, întunericul nu coboară niciodată. BOGZA, M. S. 47. Sărbătorile și petrecerile solstițiului de iarnă i-au fost pentru întîia oară străine și depărtate. SADOVEANU, B. 63. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOLSTIȚIU: SOLSTÍȚIU solstitiui n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mică înălțime față de orizont. * solstitiu de vară ziua de 21 sau de 22 iunie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte a anului. solstitiu de iarnă ziua de 21 sau de 22 decembrie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului. [silabe sol-sti-țiu] /<lat. solstitium, limba franceza solstice Forme diferite ale cuvantului solstitiu: solstitiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOLSTIȚIU: SOLSTÍȚIU, solstiții, substantiv neutru Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă, respectiv, cea mai scurtă din an. – Din latina solstitium, limba franceza solstice. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOLSTIȚIU: SOLSTÍȚIU, solstiții, substantiv neutru Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din latina solstitium, limba franceza solstice. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SOLSTIȚIU: SOLSTÍȚIU substantiv neutru Fiecare dintre cele două momente ale anului când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare (21 iunie și 21 decembrie) care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. [pronume -țiu. / conform limba franceza solistice, italiana solstizio, latina solstitium < sol – soare, stare – a sta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SOLSTIȚIU: SOLSTÍȚIU substantiv neutru fiecare dintre cele două momente ale anului (21 iunie și 22 decembrie) când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare și care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. (< limba franceza solstice, latina solstitium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru solstițiu: solstițiu n. moment al anului când soarele, ajuns la cea mai mare distanță de ecuator, pare a se opri spre a reveni apoi îndărăt; solstițiul de vară cade la 22 Iunie și solstițiul de iarnă la 22 Decemvrie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru solstițiu: solstíțiu substantiv neutru [-țiu pronume -țiu], articulat solstíțiul; plural solstíții, articulat solstíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru solstițiu: solstíțiu [țiu pronume țiu] substantiv neutru, articulat solstíțiul; plural solstíții, articulat solstíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOLSTITIU' solovî́rfsolovîrfițășolovắțSOLSTIȚIÁLSOLSTÍȚIUȘOLTÂCSOLTANsoltársoltărí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL solstițiu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului solstițiu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SOLSTÍȚIU solstițiui n. * solstițiu de vară ziua de 21 sau de 22 iunie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte a anului. Solstițiu de iarnă ziua de 21 sau de 22 decembrie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului. |
GRAMATICA cuvântului solstițiu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului solstițiu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul solstițiu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE solstiţiu? Vezi cuvântul solstiţiu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul solstiţiu?[ sol-sti-ţiu ] Se pare că cuvântul solstiţiu are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A o lua de capital?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul solstițiu are forma: solstíții
