 | as |
|
| Sofist [ so-fist ] VEZI SINONIME PENTRU sofist PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sofist în mai multe dicționareDefinițiile pentru sofist din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST, -Ă (< limba franceza , greacă) substantiv 1. Sofist m. Denumire dată în Grecia antică, în perioada clasică (secolul 5 î. Hr.) filozofilor presocratici care îi învățau pe tinerii atenieni cum să folosească logica și retorica pentru a-și învinge oponenții în orice controversă. Folosirea mai mult a retoricii și unei logici precare și pline de tertipuri argumentative împreună cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate și Platon. Pe de altă parte, este evident aportul lor în ce privește încurajarea gândirii independente în lumea greacă. Cei mai cunoscuți substantiv sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias și Antifon. 2. Sofist m. și forme Persoană care, într-o discuție, într-o demonstrație, uzează de sofisme. Forme diferite ale cuvantului sofist: sofist-Ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST, -Ă, sofiști, -ste, substantiv masculin și forme Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai tîrziu adept al idealismului filozofic, folosind ca metodă de discuție argumentarea sofistică. Grupurile de oameni se răriră; arar, sofiști întîrziați mai discutau verb reflexiv:eo problemă, așezați pe colacul verb reflexiv:eunei fîntîni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 33. Satira este un mijloc de îndreptare a celor rătăciți; prin batjocură, Platon a ucis pe sofiști. BOLINTINEANU, O. 326. Forme diferite ale cuvantului sofist: sofist-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST, -Ă, sofiști, -ste, substantiv masculin și forme Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuție argumentarea sofistică. ♦ prin generalizare Persoană care folosește sofismele, argumentația sofistică. – Din limba franceza sophiste, latina sophista. Forme diferite ale cuvantului sofist: sofist-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST, -Ă, sofiști, -ste, substantiv masculin și forme 1. (La m.) Denumire dată în Grecia antică, în perioada clasică (secolul V î. H.) profesorilor (plătiți) de retorică și de filosofie, care foloseau ca metodă de discuție argumentarea sofistică. 2. S. m. și forme prin generalizare Persoană care folosește sofismele, argumentație sofistică. – Din limba franceza sophiste, latina sophista. Forme diferite ale cuvantului sofist: sofist-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sofist: *sofíst m. (vgr. sophistés). La vechiĭ Grecĭ, filosof și retor cu pretențiunĭ de universalitate (ca: Trasimah, Critias, Protagora, Gorgias, Calicle): Socrale ĭ-a ridiculizat strușnic pe sofiștĭ, care aŭ uneltit condamnarea luĭ la moarte. Pin ext. Șarlatan care caută să înșele pin vorbă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST, -Ă substantiv masculin și forme Denumire dată în Grecia antică profesorilor care predau contra plată filozofia și arta retoricii și care au devenit mai târziu simpli retori venali, gata să demonstreze orice. ♦ (Astăzi) Cel care face uz de sofisme. [conform limba franceza sophiste, greacă sophistes – înțelept]. Forme diferite ale cuvantului sofist: sofist-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST, -Ă substantiv masculin forme 1. (în Grecia antică) profesor de filozofie și arta retoricii, plătit, gata să demonstreze orice. 2. cel care face uz de sofisme. (< limba franceza sophiste, latina sophista) Forme diferite ale cuvantului sofist: sofist-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOFIST: SOFÍST sofiststă (sofistști, sofistste) m. și forme 1) (în antichitatea greacă) Filozof sau orator profesionist. 2) Persoană care face uz de sofisme. /<ngr. sofistís, latina sofista, limba franceza sophiste Forme diferite ale cuvantului sofist: sofiststă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sofist: sofist m. 1. nume dat la Greci retorilor și învățaților pretinși universali: Socrate combătu pe sofiști; 2. cel ce face sofisme. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sofist: sofíst substantiv masculin, plural sofíști Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sofist: sofíst substantiv masculin, plural sofíști Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOFIST' șofîrnógSOFÍSMSOFÍSMĂsofismatéscSOFÍSTsofístăSOFISTĂRÍESOFÍSTICSOFISTICÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sofist Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sofist dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SOFÍST sofiststă sofistști, sofistste m. |
GRAMATICA cuvântului sofist? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sofist. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sofist poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sofist? Vezi cuvântul sofist desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sofist?[ so-fist ] Se pare că cuvântul sofist are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și omorî timpul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sofist are forma: sofíști
