 | as |
|
| Socru [ so-cru ] VEZI SINONIME PENTRU socru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului socru în mai multe dicționareDefinițiile pentru socru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SÓCRU: SÓCRU, socri, substantiv masculin Tatăl unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Într-o zi, intră în curtea lui Stoicea, pe un cal în spume, un vătășel, din partea lui socru-său. GALACTION, O. I 52. Ipate se trezește într-o zi cu socru-său că vine și-l cheamă la nunta unui frate al femeii sale. CREANGĂ, P. 169. De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptușit cu ceva. ALECSANDRI, T. I 101. (Familiar și popular, la gen.-dat. neart., urmat de un adjectiv pos.) Ipate... zice socru-său: tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. • (Popular) Socru-mare = tatăl mirelui; (la plural ) părinții mirelui. Iar mai spre-amiazi, din depărtări Ivitu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii-mari și cu nuntași. Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Cucule, măria-ta, Am venit la dumneata Să-mi dai calul dmnitale, Să mă duc la socrul-mare. GOROVEI, C. 381. Socru-mic = tatăl miresei; (la plural ) părinții miresei. (La plural ) Părinții unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. CREANGĂ, P. 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru socru: sócru (-ri), substantiv masculin – Tatăl unuia dintr soți, în raport cu celălalt soț. – Mr., megl., istr. socru. latina sǒcrum în loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Pușcariu 1606; REW 8054), formă care apare la Consentius, conform calabrez socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, spaniolă suegro, portugheză sogro. Uz general (ALR, I, 261). – derivat soacră, substantiv feminin (mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț), mr., megl. soacră; socri, verb (a stărui, a obosi, a cicăli, a bate la cap); socrie, substantiv feminin (înrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socriță, substantiv feminin (femeie care pregătește mîncarea, la nunțile tradiționale). Forme diferite ale cuvantului socru: socru-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SÓCRU: SÓCRU, socri, substantiv masculin Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. • Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La plural ) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Din latina socrus (= socer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SÓCRU: SÓCRU, socri, substantiv masculin Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. • Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La plural ) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – latina socrus (= socer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SÓCRU: SÓCRU socrui m. Tată al unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. * socru-mare tatăl mirelui. socru-mic tatăl miresei. [silabe so-cru] /<lat. socrus Forme diferite ale cuvantului socru: socrui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru socru: sócru substantiv masculin (silabe -cru), articulat sócrul; plural socri, articulat sócrii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru socru: socru m. tatăl soției ori al bărbatului. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou SOCRUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru socru: sócru (so-cru) substantiv masculin, articulat sócrul; plural sócri, articulat sócrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru socru: 2) sócru, vezi sociologie Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOCRU' socrioárăsocrișoárăsocrișórsocríțăSÓCRUsócru-máresócru-micsocruléțsocrulúță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL socru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului socru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SÓCRU socrui m. * socru-mare tatăl mirelui. Socru-mic tatăl miresei. |
GRAMATICA cuvântului socru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului socru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul socru poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE socru? Vezi cuvântul socru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul socru?[ so-cru ] Se pare că cuvântul socru are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL socru Inţelegi mai uşor cuvântul socru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Popular Socru-mare = tatăl mirelui; la plural părinții mirelui Socru-mic = tatăl miresei; la plural părinții miresei Socru-mare = tatăl mirelui Socru-mic = tatăl miresei Socru-mare = tatăl mirelui Socru-mic = tatăl miresei |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără întrerupere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul socru are forma: socri
