 | as |
|
| Sobrietate [ so-bri-e-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU sobrietate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sobrietate în mai multe dicționareDefinițiile pentru sobrietate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETÁTE, sobrietăți, substantiv feminin 1. (În artă) Însușirea de a nu conține nimic de prisos, excesiv sau inutil; simplitate, concizie. El se deosebise de cînd era în școală printr-o neobișnuită sobrietate și preciziune de stil. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. De nu s-ar deosebi, pe subt această mișcare, sobrietatea de linii a artelor antice... s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. 2. Cumpătare, moderație în felul de a mînca, de a se îmbrăca etc.; înfrînare, temperanță, simplitate. [La Leningrad] populația este îmbrăcată ca și în celelalte orașe ale Uniunii Sovietice – ținută simplă pînă la sobrietate. SAHIA, U.R.S.S. 30. Cînd cineva ia în băgare de seamă hrana poporului nostru... nu știe de ce se minunează mai mult, de sobrietatea sau de învîrtoșarea lui la muncă. I. IONESCU, M. 203. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETÁTE substantiv feminin 1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [ pronunție: -bri-e-] – Din limba franceza sobriété, latina sobrietas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETÁTE substantiv feminin 1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [ pronunție: -bri-e-] – Din limba franceza sobriété, latina sobrietas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETÁTE substantiv feminin 1. Însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. Cumpătare, moderație, măsură; înfrânare, temperanță. [pronume -bri-e-. / conform limba franceza sobriété, latina sobrietas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETATE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (sobrietate îmbrăcăminții.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (sobrietate liniilor unei construcții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETÁTE substantiv feminin 1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. cumpătare, moderație, măsură. (< limba franceza sobriété, latina sobrietas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sobrietate: *sobrietáte forme (în franceză sobriété, despre latina sobrietas, -átis). Cumpătare, înfrînare, moderațiune, temperanță (în mîncare și băutură). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOBRIETATE: SOBRIETÁTE forme Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [G.-D. sobrietății; silabe sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, sobrietateatis, limba franceza sobriété Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sobrietate: sobrietáte substantiv feminin (silabe -bri-e-), genitiv dativ articulat sobrietății Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sobrietate: sobrietáte (so-bri-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sobrietắții Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sobrietate: sobrietate forme cumpătare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOBRIETATE' SobranieȘOBREASOBREROSOBRICHÉTSOBRIETÁTESÓBRUSobțeaSÓBURĂSOBUȘÓARĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sobrietate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sobrietate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sobrietate îmbrăcămintei. Sobrietate liniilor unei construcții. Sobrietate îmbrăcăminții. Sobrietate liniilor unei construcții. Sobrietas, sobrietateatis, limba franceza sobriété. |
GRAMATICA cuvântului sobrietate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sobrietate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sobrietate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sobrietate? Vezi cuvântul sobrietate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sobrietate?[ so-bri-e-ta-te ] Se pare că cuvântul sobrietate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sobrietate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pierde busola?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
