 | as |
|
| Soare [ soa-re ] VEZI SINONIME PENTRU soare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului soare în mai multe dicționareDefinițiile pentru soare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru soare: soare m., plural sorĭ (latina sôl, soare; italiana sole, pv. cat. spaniolă pg. sol; pv. și soleih, limba franceza soleil, despre lat *sôliculus, dim. despre sôl. vezi solar). Astru care luminează pămîntu și alte planete și a căruĭ strălucire constitue ziŭa: soarele luminează ziŭa, ĭar luna noaptea. Lumina și căldura soareluĭ: soarele arzător al Sahareĭ, nu e plăcut să umbli vara pin soare, nu pleca pe așa soare arzător, a sta la soare saŭ la umbră. Imaginea soareluĭ: mușchetariĭ purtaŭ un soare pe pept. figurat Strălucire: adevăru e soarele inteligențeĭ. Supt soare, pe pămînt, pe lume: nimic nou supt soare. Rupt din soare, uĭmitor de frumos: o fată ruptă din soare. A adora soarele care răsare, a linguși un personaj ajuns acuma la putere. Regele soare, Ludovic XIV al Franciiĭ. Soare sec, insolațiune. – Soarele e centru sistemeĭ noastre planetare și regulatoru mișcăriĭ pămîntuluĭ și altor planete. E izvoru călduriĭ și luminiĭ și principiŭ învietor al tuturor ființelor organizate. Astronomiĭ îĭ atribuĭe un sîmbure solid, obscur, înconjurat de o atmosferă luminoasă. Distanța soareluĭ de la pămînt e de verb reflexiv:e-o 38,000,000 de leghĭ. El e de 1,300,000 de orĭ maĭ mare de cît pămîntu. În ainte de Copernic, se credea că soarele se întorcea cu tot ceru în prejuru pămîntuluĭ: astăzĭ se știe că pămîntu se învîrtește în prejuru soareluĭ executînd mișcarea luĭ de translațiune. Soarele a fost obiectu adorațiuniĭ celor maĭ multe popoare primitive. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SOARE: SOARE (latina solem) substantiv masculin 1. (Cu valoare de nume propriu) Astrul central al sistemului nostru planetar în jurul căruia gravitează planetele, asteroizii cometele. Astru cu lumină proprie face parte din categoria stelelor; energia sa, de proveniență termonucleară (prin transformarea hidrogenului în heliu), este radiată sub formă de lumină sau de alte radiații. O fracțiune a acestei energii (a doua miliarda parte) ajunge și pe Pământ, constituind principala sursă de energie primară, fără de care viața nu ar fi posibilă. Masa Soare este de c. 2 x 1080 kg, iar diametrul de 1.392.000 km; temperatura sa este de c. 6.000 K, la suprafață, și de c. 15.000.000 K, în centru. Perioada de rotație (sinodică) a Soare este de 25,4 zile la Ecuator, crescând spre poli. Depărtarea medie a Pământului față de Soare este de 149.600.000 km, lumina străbătând această distanță în 8 minerit și 18 substantiv vezi fotosferă, cromosferă, coroană solară, activitate solară. • Expresia: A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos. A vorbi (sau a spune) cânte-n lună și Soare = a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute, a sporovăi. • Compuse: (popular) soare-răsare = răsărit, est; soare-apune (sau scapătă) = apus, vest. ♦ Lumina și căldura venită de la Soare. ♦ locuțiune Cu Soare = cât este ziuă, pe lumină. 2. Nume dat oricărui corp ceresc care are lumină proprie și care poate constitui centrul unui sistem planetar. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOARE: SOÁRE, (2) sori, substantiv masculin 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului. • Locuţiune adverbiala Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume. • Expresia: (familial) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe verb reflexiv:eme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (În basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame. • Compuse: (popular) soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune soarele. ♦ Lumină (și căldură) care vine de la Soare (1). • Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină. 2. Nume dat aștrilor care, ca și Soarele (1), au lumină proprie. 3. figurat Fericire, bucurie; bunăstare. – latina sol, -lis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOARE: SOÁRE, (2) sori, substantiv masculin 1. Corp ceresc central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului. • Locuţiune adverbiala Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume. • Expresia: (familial) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe verb reflexiv:eme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (În basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame. • Compuse: (popular) soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare Soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune Soarele. ♦ Lumină (și căldură) care vine de la Soare (1). • Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină. 2. Nume dat aștrilor care, ca și Soarele (1), au lumină proprie. 3. figurat Fericire, bucurie; bunăstare. – latina sol, -is. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SOARE: SOARE substantiv 1. – prenume frecvent. 2. Soara forme (P Bor 54); – moșneanca 1829 (Cărbunești r. Teleajen). 3. Soarul, Alexa, mold. (Isp IV1). 4. Din plural sori: Sor cu soția Calța 1835 (Sd XV239); -u fam. act.; -escu; -eștiși -eni ss. 5. Sorea, Ioan (Am 108; 17 B I 318). 6. Soreață Ion act. 7. Prob. + -enghea: Sorenghea b. (Drag 258). 8. Sorete, C. (Moreni). 9. Soricu, Ioan, poetul; Sorici, Badea și Soricești ceată (Î Div). 10. Sorin (Răc 10). 11. + -oiu: Soroiu (T-Jiu; Sd VI 495); Iane (AO XIX 111); -l, Stab, 1700 din Drajna (BCI XIII 186); Radu Soroii (Drj 83); Soroescul, Neagul (Drj 1). 12. Soroica, St. (Am 157). 13. Sărinel, ard., 1680 (Paș) și Sărincuță, mold. (Sur X) < Sorin cu o > ă. Unele derivate se confundă cu cele create din substantiv soră. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru soare: soare m. 1. astru ce dă plantelor lumină și căldură: soarele așezat la o depărtare de 37 mii. leghe, este de 1 1/2 termen militar de ori mai voluminos decât pământul; rupt din soare, de o frumusețe ideală: chipul tău e rupt din soare BOL; 2. lumina, căldura soarelui: a sta la soare; 3. figurat splendoare: soarele fericirii se va arăta vesel pe orizon senin greacă AL. [latina SOLEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru soare: soáre substantiv masculin, (aștri cu lumină proprie) plural sori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru soare: soáre (corp ceresc) substantiv masculin, plural sori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Soare: *Soáre (astr.) substantiv propriu m. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru soare: soare substantiv verbal REGINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOARE' ȘOÁPTĂșoárSOÁRBĂsoárbe-zeámăSOÁRESOARE-APÚNESOARE-ÎN-CÁPSOARE-RĂSÁREsoare-scápătă |
GRAMATICA cuvântului soare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului soare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul soare poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE soare? Vezi cuvântul soare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul soare?[ soa-re ] Se pare că cuvântul soare are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL soare Inţelegi mai uşor cuvântul soare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos A vorbi sau a spune cânte-n lună și Soare = a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute, a sporovăi Compuse: popular soare-răsare = răsărit, est; soare-apune sau scapătă = apus, vest ♦ locuțiune Cu Soare = cât este ziuă, pe lumină Locuţiune adverbiala Sub sau pe sub soare = pe pământ, în lume familial A fi soare cu dinți = a fi frig pe verb reflexiv:eme senină A fi rupt din soare = a fi foarte frumos, de o deosebită frumusețe A se uita la cineva ca la soare = a privi pe cineva cu multă dragoste, a iubi foarte mult pe cineva A i se pune cuiva soarele drept inimă = a i se face foame Compuse: popular soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare soarele; soare-apune sau -scapătă = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune soarele Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină Locuţiune adverbiala Sub sau pe sub soare = pe pământ, în lume familial A fi soare cu dinți = a fi frig pe verb reflexiv:eme senină A fi rupt din soare = a fi foarte frumos, de o deosebită frumusețe A se uita la cineva ca la soare = a privi pe cineva cu multă dragoste, a iubi foarte mult pe cineva A i se pune cuiva soarele drept inimă = a i se face foame Compuse: popular soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare Soarele; soare-apune sau -scapătă = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune Soarele Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL soare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ton ridicat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
