 | as |
|
| şoaptă [ şo-ap-tă ] VEZI SINONIME PENTRU şoaptă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului soapta în mai multe dicționareDefinițiile pentru soapta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘOAPTĂ: ȘOÁPTĂ, șoapte, substantiv feminin 1. Vorbire cu voce înceată; șoptit, șoptire; prin extensie vorbă sau comunicare rostită pe șoptite. Șoapta Olguței i-a răscolit sufletul și i-a trezit întrebări pe care nu le cunoscuse pînă acuma sau pe care le înăbușise înadins. REBREANU, R. II 213. Virgil Predescu a văzut în șoapta prietenului său numai semnul modestiei unui biruitor. POPA, vezi 202. Nici o șoaptă de deznădejde nu poți auzi. BART, S. M. 17. Ah! ascultă, mîndruliță... Șoapta-mi blîndă de amor. EMINESCU, O. I 4. • locuțiune adjectiv și adverb În șoaptă = (care se spune) pe șoptite, în taină. întrebă, încovoiat, aproape în șoaptă. DUMITRIU, N. 125. Jupînesele... vorbeau în șoaptă, împărtășindu-și supărările. SADOVEANU, O. I 300. În dimineața zilei a treia... a auzit vorbe în șoaptă, care au crescut și s-au apropiat din ce în ce. SAHIA, N. 83. ♦ Murmur de glasuri care șoptesc. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine. REBREANU, R. I 226. • (Poetic) Ca o armonie mă împresurau șoaptele legendelor. SADOVEANU, O. VI 528. Și-i îmbată pe-amîndoi Șoapta dulcilor povești... PĂUN-PINCIO, P. 51. ♦ figurat Susur, freamăt, șopot. Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. Jucau umbre pretutindeni și ascultam, în fiecare fir de iarbă, o șoaptă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 45. Te-ai îmbătat de șoaptele pîraielor și ai visat sub umbra pădurilor. HOGAȘ, DR. II 147. 2. (La plural ) Calomnii, bîrfeli. El nu lua aminte la șoaptele lor, nu se uita la tertipurile și la renghiurile ce-i tot juca. ISPIRESCU, L. 337. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘOAPTĂ: ȘOAPTĂ s. 1. șușoteală, șușotit, (popular) șopăcăială, șopăială, șopăit, (regional) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Muntenia) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilvania și Moldova) șopot. (Se aude o soapta nedeslușită de glasuri.) 2. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, (popular) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (învechit și regional) ponosluire, (Banat) tonocie, (învechit) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (familial figurat) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la soapta lor!) 3. fîșîit, foșnet, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, șopot, (rar) șoșet. (soapta frunzelor.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (învechit) murmuit. (soapta a unei ape.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘOAPTĂ: ȘOÁPTĂ, șoapte, substantiv feminin 1. Vorbire cu voce înceată, șoptire; prin extensie vorbă sau comunicare rostită pe șoptite. • locuțiune adjectiv și adverb În șoaptă = încet, în taină, abia auzit. ♦ Murmur de glasuri care șoptesc; figurat susur, freamăt, șopot. 2. (La plural ) Calomnii, bârfeli, clevetiri. – Din șopti (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘOAPTĂ: ȘOÁPTĂ, șoapte, substantiv feminin 1. Vorbire cu voce înceată, șoptire; prin extensie vorbă sau comunicare rostită pe șoptite. • locuțiune adjectiv și adverb În șoaptă = încet, în taină, abia auzit. ♦ Murmur de glasuri care șoptesc; figurat susur, freamăt, șopot. 2. (La plural ) Calomnii, bârfeli, clevetiri. – Din șopti (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘOAPTĂ: ȘOÁPTĂ soaptae forme 1) Vorbire rostită cu voce înceată. 2) figurat Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene ale naturii (frunze, izvoare etc.); freamăt; murmur. soaptaa pădurii. 3) la plural Vorbe răuvoitoare; bârfeli. /v. a șopti Forme diferite ale cuvantului soapta: soaptae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șoaptă: șoáptă și (vechĭ) șóptă forme, plural e (despre șoptesc). Vorbă șoptită: am auzit o șoaptă. figurat Vorbă aruncată în ascuns: șoaptele calomniatorilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șoaptă: șoaptă forme 1. acțiunea de a șopti: zice în șoapte; 2. susur: șoapta frunzelor OD. [Tras din șoptì]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șoaptă: șoáptă substantiv feminin, genitiv dativ articulat șoáptei; plural șoápte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șoaptă: șoáptă substantiv feminin, genitiv dativ articulat șoáptei; plural șoápte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Șoaptă: Șoaptă ≠ strigăt, țipăt Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOAPTA' șoáncășoándrășoángherșoápăȘOÁPTĂșoárSOÁRBĂsoárbe-zeámăSOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Șoaptă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului şoaptă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se aude o Șoaptă nedeslușită de glasuri. Nu te pleca la Șoaptă lor! 3. Șoaptă frunzelor. Șoaptă a unei ape. Se aude o Șoaptă nedeslușită de glasuri. ȘOÁPTĂ Șoaptăe forme 1 Vorbire rostită cu voce înceată. Șoaptăa pădurii. |
GRAMATICA cuvântului Șoaptă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului şoaptă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Șoaptă poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şoaptă? Vezi cuvântul şoaptă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şoaptă?[ şo-ap-tă ] Se pare că cuvântul şoaptă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Șoaptă Inţelegi mai uşor cuvântul şoaptă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb În șoaptă = care se spune pe șoptite, în taină locuțiune adjectiv și adverb În șoaptă = încet, în taină, abia auzit locuțiune adjectiv și adverb În șoaptă = încet, în taină, abia auzit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Șoaptă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pepene scorțos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul șoaptă are forma: șoápte
