 | as |
|
| Smulge [ smul-ge ] VEZI SINONIME PENTRU smulge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului smulge în mai multe dicționareDefinițiile pentru smulge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a smulge (forma la infinitiv) A smulge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMULGE: SMÚLGE, smulg, verb III. 1. tranzitiv A scoate (o plantă, un organ al corpului) din locul unde se află crescut, trăgînd cu putere. Adam și cu Filoftei vîsleau să-și smulgă brațele din umeri. DUMITRIU, P. forme 19. A chitit un stejar care era mai gros, pe care a verb reflexiv:ut să-l smulgă din pămînt, dar n-a putut. CREANGĂ, O. A. 271. Floare albă din grădină, Smulge-te-aș din rădăcină, Să te dau la mîndra-n mînă. HODOȘ, P. P. 192. [Băiatul] a smuls două pene din o aripă. ȘEZ. IV 171. • reflexiv figurat Am de gînd să mă smulg din rădăcină și să mă duc pe furtună unde se bat munții în capete. SADOVEANU, N. P. 114. • Expresia: A-și smulge barba sau părul (din cap) = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea. Profira cu celelalte muieri și cu copiii începuseră să țipe și să-și smulgă părul. GALACTION, O. I 290. Și mă-ta, cînd a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap și a o boci. CREANGĂ, A. 21. Oh! nenorocitul de mine! strigă Moțoc smulgîndu-și barba. NEGRUZZI, S. I 155. ♦ (Cu privire la păsări, prin metonimie) A jumuli de pene. [Femeia] să smulgă puii aceștia, să puie doi în frigare și să ducă degrabă unul fript la călătorul de la nr. 4. NEGRUZZI, S. III 195. ♦ A scoate, a desface ceva din locul unde se află prins, înțepenit; a desprinde. Moșul Careba... începu să smulgă șindrilele acoperișului. DUMITRIU, N. 215. • figurat Mură... smulgea din scripca lui atîta alean, atîta gingășie și atîta dor... GALACTION, O. I 69. Smulg aceste versuri dintr-a inimii durere. MACEDONSKI, O. I 9. Și ciuturi nouă smulge tu din liră-mi. EMINESCU, O. I 120. • reflexiv Ancora se smulge tîrîndu-se pe fund. BART, S. M. 21. (figurat) Voinicul... se smulse din legăturile în care îl ținea farmecul Omfalei. ISPIRESCU, U. 71. 2. tranzitiv A scoate cu violență ceva din mîna cuiva; figurat a obține ceva cu mari eforturi. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și le smulgeau cu sila mîncare. DUMITRIU, N. 189. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. REBREANU, R. I 259. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147. • Expresia: A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. tranzitiv A da la o parte cu putere, a îndepărta cu o mișcare bruscă. Era să vă calce, vorbi tînărul înalt care-i smulsese de pe linie. C. PETRESCU, C. vezi 37. • figurat Pe luminoasele culmi am rămas. Fruntea și ochii cu rouă mi-i spăl, Negura ruptă mi-o smulg din obraz. TULBURE, vezi R. 25. • Expresia: A smulge (cuiva) masca vezi mască (1). ♦ A retrage cu o mișcare bruscă. Își smulse mîna parcă ar fi atins o piele de șarpe. REBREANU, R. I 228. 4. reflexiv A se despărți, a se dezlipi, a se depărta (dintr-o dată, cu putere). Mama se smulge de lîngă noi fugind, cu Iulius în brațe, spre soldatul cu piciorul de lemn. SAHIA, N. 52. • tranzitiv Nici moartea nu mă va putea smulge de lîngă tine. ALECSANDRI, T. 981. – Forme gramaticale: perfectul simplu smulsei, participiu smuls și (învechit și regional) smult (SADOVEANU, forme J. 706, EMINESCU, O. I 107, BUDAI-DELEANU, Ț. 243). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMULGE: SMÚLGE, smulg, verb III. 1. tranzitiv A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. • Expresia: A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (regional) A jumuli o pasăre de pene. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. tranzitiv figurat A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. • Expresia: A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) despărți, a (se) dezlipi. [perfectul simplu smulséi, participiu smuls și (învechit și regional) smult] – latina *exmulgere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMULGE: SMÚLGE, smulg, verb III. 1. tranzitiv A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. • Expresia: A-și smulge părul (din cap) sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat. ♦ (regional) A jumuli o pasăre de pene. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. tranzitiv figurat A obține ceva cu mari eforturi; a lua cu forța. • Expresia: A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mișcare bruscă. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) despărți, a (se) dezlipi. [perfectul simplu smulséi, participiu smuls și (învechit și regional) smult] – latina *exmulgere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMULGE: SMULGE verb 1. a trage. (A smulge un cui cu cleștele.) 2. a scoate. (A smulge buruienile din pămînt.) 3. a (se) smuci. (S-a smulge din mîinile lui.) 4. a răpi. (Dușmanul le-a smulge o parte din țară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru smulge: smulge vezi 1. a trage cu putere: a smulge buruieni; 2. a rupe cu violență: i-a smuls părul. (Primitiv termen ciobănesc: a smulge tare, de unde a trage cu violență (conform smăcinà)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru smulge: smúlge (a smulge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smulg, imperfect persoana a treia singular: el / ea smulgeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu smulséi, persoana întâi plural: noi smúlserăm; participiu smuls Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru smulge: smúlge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smulg, imperfect persoana a treia singular: el / ea smulgeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu smulséi, persoana întâi plural: noi smúlserăm; participiu smuls Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru smulge: smulge, smulg vezi r. a pleca Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SMULGE: SMÚLGE verb vezi jumuli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru smulge: smulge verb vezi JUMULI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SMULGE' SMÚGĂSMÚGEsmulgătórSMULGĂTÚRĂSMÚLGESMÚLGERESMULSsmulsătúrăSMULȚI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL smulge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului smulge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A smulge un cui cu cleștele. A smulge buruienile din pământ. S-a smulge din mâinile lui. Dușmanul le-a smulge o parte din țară. A smulge un cui cu cleștele. A smulge buruienile din pămînt. S-a smulge din mîinile lui. Dușmanul le-a smulge o parte din țară. Smúlge a smulge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smulg, imperfect persoana a treia singular: el / ea smulgeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu smulséi, persoana întâi plural: noi smúlserăm; participiu smuls. |
GRAMATICA cuvântului smulge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului smulge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul smulge poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE smulge? Vezi cuvântul smulge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul smulge?[ smul-ge ] Se pare că cuvântul smulge are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL smulge Inţelegi mai uşor cuvântul smulge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și smulge barba sau părul din cap = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea A smulge pe cineva din ghearele morții = a salva pe cineva de la moarte A-și smulge părul din cap sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat A smulge pe cineva din ghearele morții = a salva pe cineva de la moarte A-și smulge părul din cap sau a-și smulge barba = a-și manifesta puternic durerea sau disperarea; a fi foarte supărat A smulge pe cineva din ghearele morții = a salva pe cineva de la moarte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL smulge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
