 | as |
|
| Smiorcăi [ smi-or-că-i ] VEZI SINONIME PENTRU smiorcăi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului smiorcai în mai multe dicționareDefinițiile pentru smiorcai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a smiorcăi (forma la infinitiv) A smiorcăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMIORCĂI: SMIORCĂÍ, smiórcăi, verb IV. 1. intranzitiv A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. • (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. • tranzitiv (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. 2. intranzitiv și reflexiv A plînge înăbușit; a se preface că plînge, a se scînci. Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, vezi 149. – prezent industrie și: smiorcăiesc. – Variantă: smorcăí (CAMILAR, N. I 356) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMIORCĂI: SMIORCĂÍ, smiórcăi, verb IV. (popular și fam.) 1. intranzitiv A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. intranzitiv și reflexiv A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – conform smârcâi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMIORCĂI: SMIORCĂÍ, smiórcăi, verb IV. (popular și fam.) 1. intranzitiv A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. intranzitiv și reflexiv A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – conform smârcâi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMIORCĂI: SMIORCĂI verb 1. a (se) miorcăi, a plînge, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a smiorcai toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scînci, a se sclifosi. (Nu te mai smiorcai atîta!) 3. (regional) a sfîrcîi, a smîrcîi. (smiorcai pe nas.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru smiorcăi: smiorcăí, smiorcăi, verb tranzitiv, reflexiv – A plânge înăbușit, trăgând aerul pe nas cu zgomot. – conform smârcâi (< limba slavă (veche) smrǔkati) (DEX); din smiorc (formă onomatopeică) + sufix -ăi (MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru smiorcăi: smiorcăi, smiorcăiesc (popular) I. vezi i. a trage în mod repetat aer pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.) II. vezi r. a plânge alintat; a se preface că plânge Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru smiorcăi: smiorcăí (a smiorcai) (popular, fam.) verb, indicativ prezent 3 smiórcăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea smiorcăiá; conjunctiv prezent 3 să smiórcăie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru smiorcăi: smiorcăí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu smiórcăi, persoana a treia singular: el / ea și plural smiórcăie, imperfect persoana a treia singular: el / ea smiorcaiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SMIORCĂI: SMIORCĂÍ verb vezi scânci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru smiorcăi: smiorcăi verb vezi SCÎNCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SMIORCAI' smintitúrăsmînțuialăsmioárțăSMIORCSMIORCĂÍSMIORCĂIÁLĂSMIORCĂÍRESMIORCĂITsmiorcăitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL smiorcăi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului smiorcăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Copilul s-a smiorcăi toată ziua. Nu te mai smiorcăi atâta! 3. Smiorcăi pe nas. Copilul s-a smiorcăi toată ziua. Nu te mai smiorcăi atîta! 3. Smiorcăi pe nas. Smiorcăí a smiorcăi popular, fam. |
GRAMATICA cuvântului smiorcăi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului smiorcăi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul smiorcăi poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE smiorcăi? Vezi cuvântul smiorcăi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul smiorcăi?[ smi-or-că-i ] Se pare că cuvântul smiorcăi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL smiorcăi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ploua ca prin sită?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul smiorcăi se conjugă: ei ele smiórcăie
