 | as |
|
| Smintit [ smin-tit ] VEZI SINONIME PENTRU smintit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului smintit în mai multe dicționareDefinițiile pentru smintit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMINTIT: SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adjectiv 1. Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. EMINESCU, N. 24. Gesticulam vorbind singur, fără să bag de seamă la un bun bătrîn care mă privea cu mirare de cîteva minute și care negreșit mă socotea smintit. NEGRUZZI, S. I 221. • (În construcții pleonastice) Feciorul acela-i cam smintit la cap. VORNIC, P. 205. • (Adverbial) Rîzînd smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz. GALACTION, O. I 44. • (Substantivat) Vă uitați ca la un smintit care și-a luat cîmpii. PREDA, Î. 26. Dați-l afară, că e un smintit și nu știe ce vorbește. ISPIRESCU, L. 203. Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei. EMINESCU, O. I 151. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată; nechibzuit, nebunesc. O politică rea și smintită pe un neam îl poate răsturna în mormînt. GHICA, A. 327. 2. figurat Scos din făgașul obișnuit; deranjat. Să se ducă la curte spre a se liniști... să nu fie treburile smintite a doua zi dimineața. SADOVEANU, Z. C. 216. Forme diferite ale cuvantului smintit: smintit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMINTIT: SMINTIT adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv (medicina) alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, țicnit, (livresc și peiorativ) sonat, (popular și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (învechit și regional) nerod, (regional) prost, (Transilvania, Maramures și Banat) bolînd, (Banat) pălăurat, (Olt. și Muntenia) primit, (Moldova) zăluzit, zărghit, (figurat) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană smintit.) 2. adjectiv dement, demențial, nebunesc. (Un act smintit.) 3. adjectiv aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (popular) deșucheat, pălăvatic, silhui, (învechit și regional) prilestit, (regional) șucheat, tui, (Moldova) tuieș, zălud, zărghit, (învechit) turluliu, (familial) sanchiu, (familial figurat) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip smintit!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMINTIT: SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – vezi sminti. Forme diferite ale cuvantului smintit: smintit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMINTIT: SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – vezi sminti. Forme diferite ale cuvantului smintit: smintit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru smintit: smintit a. 1. mutat, dislocat: felinare smintite din locul lor; 2. stricat: acest drum avea folosul a nu fi călcat și smintit de dușman BĂLC.; 3. figurat ieșit din minți: un om smintit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SMINTIT: SMINTÍT adjectiv verbal defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, eronat, fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, necorespunzător, stricat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru smintit: smintit adjectiv verbal DEFECT. DEFECTAT. DEFECTUOS. DERANJAT. DEREGLAT. ERONAT. FALS. GREȘIT. INCORECT. INEXACT. NEADEVĂRAT. NECORESPUNZĂTOR. STRICAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru smintit: smintít, -ă adjectiv Vechĭ. Deranjat, mutat din loc: stîlp smintit. Vătămat, stricat: drum smintit. Azĭ. figurat Nebun: om smintit. – Și zm-. Forme diferite ale cuvantului smintit: smintit-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'SMINTIT' SMÎNTÎNÍCĂSMÎNTÎNÍRESMÎNTÎNÍTSMINTÍRESMINTÍTsmintitórsmintitúrăsmînțuialăsmioárță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL smintit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului smintit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O persoană smintit. Un act smintit. Ce tip smintit!. Ce tip smintit!. |
GRAMATICA cuvântului smintit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului smintit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul smintit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE smintit? Vezi cuvântul smintit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul smintit?[ smin-tit ] Se pare că cuvântul smintit are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL smintit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dans clasic sau academic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
