Definiție smerire

Cautăm definiția cuvântului smerire în mai multe dicționare

Definițiile pentru smerire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMERIRE:
SMERÍRE substantiv feminin (Învechit) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, cucernică, evlavioasă. Cu smerire pe la icoane se-nchina. NEGRUZZI, S. II 144.
♦ Supunere, îngenunchere, înfrîngere. Europa întreagă se înveseli... aflînd smerirea lui Sinan, acel dușman cumplit și neîmpăcat ce mult o îngrijise. BĂLCESCU, O. II 137.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

smerire

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru smerire:
smerire substantiv verbal CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. EVLAVIE. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. RELIGIOZITATE. SMERENIE. UMILINȚĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SMERIRE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMERIRE:
SMERÍRE, smeriri, substantiv feminin (învechit) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă.

– vezi smeri.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SMERIRE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMERIRE:
SMERÍRE substantiv feminin (învechit) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă.

– vezi smeri.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

smerire

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru smerire:
smeríre substantiv feminin, genitiv dativ articulat smerírii; plural smeríri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

smerire

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru smerire:
smeríre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat smerírii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'SMERIRE'

SMERICIÚNE smeríl smerín smerínță SMERÍRE SMERÍT smeritór smeritúră SMÉRNIC

GRAMATICA cuvântului smerire?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului smerire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul smerire poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul smerire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul smerire are forma: smeríri

VEZI PLURALUL pentru smerire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE smerire?

Vezi cuvântul smerire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul smerire?

[ sme-ri-re ]
Se pare că cuvântul smerire are trei silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL smerire

cucernicie cuvioșenie cuvioșie evlavie pietate pioșenie piozitate religiozitate smerenie umilință
VEZI SINONIME PENTRU smerire PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! a arde gaz sau gazul degeaba?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
foarte slab
a se dezvolta, a crește foarte mult; familial a se îngrășa
a nu face nimic, a pierde vremea de pomană
cu pricepere, în mod estetic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?