 | as |
|
| Slujitor [ slu-ji-tor ] VEZI SINONIME PENTRU slujitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului slujitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru slujitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SLUJITÓR: SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, substantiv masculin și forme 1. (Astăzi rar) Persoană care slujește; servitor, slugă. Slujitoarele începură a aduce friptură rece de vițel. VORNIC, P. 228. Le rînduia singură în cămară, avînd subt mîna ei cîteva slujitoare și roabe de credință. SADOVEANU, Z. C. 108. A fost odată un vînător care, de cîte ori mergea la vînătoare, avea obicei să ia cu dînsul pe slujitorul său. ODOBESCU, S. III 44. • figurat S-au creat mentalități diferite între capitală și provincie la slujitorii scenelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 10/1. 2. (Învechit) Oștean (călare sau pedestru) în slujba domnului țării sau a unui boier. Orheianu se arătă în uliță, urmat de slujitorii lui înarmați. SADOVEANU, O. VII 168. ♦ Reprezentant înarmat al stăpînirii, poteraș, jandarm. La tîrg dac-am ajuns... Slujitori m-a-mpresurat Frumușel că m-a legat Și pe Șalga mi-a luat, C-a fost iapă de furat. TEODORESCU, P. P. 691. Forme diferite ale cuvantului slujitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SLUJITÓR: SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, substantiv masculin și forme 1. (Astăzi rar) Persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă. 2. (învechit) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm. – Sluji + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului slujitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SLUJITÓR: SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă. 2. (învechit) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm. – Sluji + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului slujitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SLUJITÓR: SLUJITÓR slujitoroáre (slujitoróri, slujitoroáre) m. și forme 1) învechit Persoană angajată pentru a sluji cuiva, îndeplinind anumite munci. 2) figurat Persoană care lucrează cu devotament într-un domeniu de activitate. slujitor al artei. /a sluji + sufix slujitortor Forme diferite ale cuvantului slujitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru slujitor: slujitor m. 1. servitor; 2. od. călăraș, dorobanț: o ceată de slujitori. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru slujitor: slujitor substantiv verbal OM DE SERVICIU. SERVITOR. SLUGĂ. VITEAZ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru slujitor: slujitór substantiv masculin, plural slujitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru slujitor: slujitór substantiv masculin, plural slujitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SLUJITOR' SLUJÍSLUJÍRESLUJÍTslujitoáreSLUJITÓRslujitoréscslujitoríeSLUJITORII-ALBOTEȘTISLUJITORÍME |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL slujitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului slujitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SLUJITÓR slujitoroáre slujitoróri, slujitoroáre m. Slujitor al artei. /a sluji + sufix slujitortor. |
GRAMATICA cuvântului slujitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului slujitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul slujitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE slujitor? Vezi cuvântul slujitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul slujitor?[ slu-ji-tor ] Se pare că cuvântul slujitor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL slujitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu pânzele întinse?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul slujitor are forma: slujitóri
