 | as |
|
| Slobozi [ slo-bo-zi ] VEZI SINONIME PENTRU slobozi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului slobozi în mai multe dicționareDefinițiile pentru slobozi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a slobozi (forma la infinitiv) A slobozi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SLOBOZI: SLOBOZÍ, slobód, verb IV. tranzitiv (Învechit și popular) 1. A pune în libertate; a elibera. Atunci zîmbind împăratul, necazul și-a risipit Și, iertînd pe vinovatul, cu daruri l-a slobozit. PANN, P. vezi II 14. ♦ A elibera dintr-o strînsoare, dintr-o legătură care imobilizează. Turcilor, păgînilor, Sloboziți-mi mînele Să-mi ridic cosițele. BIBICESCU, P. P. 267. Și cînd vorba-și isprăvea, Ștefan-vodă poruncea Și pe stînga-i slobozea. TEODORESCU, P. P. 524. Fă-ți o milă și cu mine Și-mi dezleagă brațele, Rău mă dor sărmanele. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. • reflexiv (Despre obiectul care leagă) În timpul de luptat, Rea ispită s-a-ntîmplat. Lui Ghiță, care-i păsa Să-și scape mîndruța sa, Brîul i se slobozea. TEOSORESCU, P. P. 632. 2. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. Slobozi-mă, maică-n sat, Că de iubit m-am lăsat; Slobozi- mă, maică-n joc, Că zău mă topesc de foc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 187. • Expresia: A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru, a se reține de la ceva. I se făcu milă de el, însă n-o slobozi inima să-l dezlege, fiindcă ținea morțiș să se răzbune pe Natalia. STĂNOIU, C. I. 200. 3. (Cu sensul reieșind din determinări) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. Mai-marii lui, văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297. Căpitane, căpitane, Slobozi-mă din cătane Să mai prind plugul de coarne. HODOȘ, P. P. 223. ♦ A scoate dintr-o slujbă: a concedia. Am trimes la Iași pre vătavul meu... ca să-mi aducă niște schimburi; tot prin el slobod din slujbă pre feciorul meu. KOGĂLNICEANU, S. 222. ♦ A permite să intre. Copiii strigară de la fereastră: Aci sîntem tată! Și-i slobozi omul înlăuntru. RETEGANUL, P. I 44. 4. (Cu privire la animale) A lăsa în libertate. Mîine de dimineață slobod cireada în luncă și-o iau razna prin pădure. GALACTION, O. I 46. 5. A da drumul, a lăsa să cadă. Lungiră copilul adînc... și, înainte de a zvîrli peste el țerna, unul slobozi asupra lui o floare galbenă de păpădie. CAMILAR, N. I 135. Își slobozi zîna întreg corpul prin pod în jos și în urmă capul. RETEGANUL, P. IV 11. ♦ reflexiv A coborî, a se lăsa (la pămînt). Cugetînd tot astfel pe drum, au dat de trei stejeri foarte înalți și s-a suit într-unul din ei și a verb reflexiv:ut să se sloboadă jos și să-și facă capătul. SBIERA, P. 192. ♦ reflexiv (Despre lucruri) A atîrna (în jos, într-o parte). Părul ei castaniu... se slobozea în unde de matase pe albii ei grumazi. NEGRUZZI, S. I 17. Era încins cu un șal roș cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa stingă. id. ib. 16. 6. A descărca (o armă de foc), a arunca (săgeți din arc). Au slobozit puștile în ei. DUMITRIU, N. 50. Merse drept la camera unde el dormea... și, scoțînd un pistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Turcii îndată ocoliră pre oastea ungurească de toate părțile și sloboziră săgețile ca norul. BĂLCESCU, O. I 49. 7. A emite sunete, strigăte. Istratie slobozi un glas de bas profund, în desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. SADOVEANU, Z. C. 9. Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. Ciobanul slobozi chiote lungi și cumplite: Hu – hu! – care alungă fiarele. RUSSO, O. 114. ♦ A răspîndi, a împrăștia. Carnea... slobozea aburi, umplînd odaia cu un miros puternic. vezi limba română iulie 1953, 100. Nu se încape... pară să nu sloboadă focul cel înădușit. CONACHI, P. 51. După ce s-au frecat lemnele cîtva în toată puterea, au început a slobozi puțin fum. DRĂGHICI, R. 69. • figurat Codrule, frunză rotundă, Slobozi-mi o țîr de umbră, Sub tufe să mă umbresc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 376. – prezent industrie și: slobozesc (STANCU, despre 158), conjunctiv prezent persoană 3 și: să sloboade (SADOVEANU, forme J. 542, BĂLCESCU, O. I 72), imperativ persoană persoana a doua singular: tu sloboade și slobozi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SLOBOZI: SLOBOZÍ, slobód, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A pune în libertate; a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ reflexiv (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. • A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (regional) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SLOBOZI: SLOBOZÍ, slobod, verb IV. tranzitiv (popular) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ reflexiv (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. • A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (regional) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru slobozi: slobozi verb vezi ABSOLVI. ACHITA. ARUNCA. AUTORIZA. AZVÎRLI. CONCEDIA. DEGAJA. DELEGA. DESCĂRCA. DESFACE. DESTINDE. DEZROBI. ELIBERA. EMANA. EMANCIPA. EMITE. EXALA. IERTA. ÎMPRĂȘTIA. ÎMPUTERNICI. ÎNDEPĂRTA. ÎNVESTI. LANSA. LĂRGI. LIBERA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. RĂSPÎNDI. REPEZI. SALVA. SĂRI. SCĂPA. SCOATE. SCUTI. SLĂBI. TĂBĂRÎ. TRAGE. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru slobozî: slobozî, slobod, (slobozi), verb tranzitiv, reflexiv – 1. A (se) elibera, a pune în libertate. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A da drumul, a lăsa să cadă. 4. A răspândi, a emana. – Din slobod (DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru slobozi: slobozí (a slobozi) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele slobód, persoana a treia singular: el / ea sloboáde, imperfect persoana a treia singular: el / ea slobozeá; conjunctiv prezent 3 să sloboádă; imperativ persoana a doua singular: tu sloboáde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru slobozi: slobozí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele slobód, persoana a treia singular: el / ea sloboáde, imperfect persoana a treia singular: el / ea slobozeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sloboáde; imperativ persoana a doua singular: tu sloboáde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru slobozi: slobozi, slobod vezi r. (popular) 1. a defeca. 2. a urina. 3. a ejacula. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru slobozi: slobozí verb, indicativ prezent persoană 1 slobod / sloboz / slobozesc Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
CUVINTE APROPIATE DE 'SLOBOZI' slobozeálăslobozeán, -ăSLOBOZEÁNCĂSLOBOZÉNIESLOBOZÍSLOBOZIA-TRĂZNITUsloboziánsloboziáncăSLOBOZÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL slobozi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului slobozi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Slobozí a slobozi popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele slobód, persoana a treia singular: el / ea sloboáde, imperfect persoana a treia singular: el / ea slobozeá; conjunctiv prezent 3 să sloboádă; imperativ persoana a doua singular: tu sloboáde. |
GRAMATICA cuvântului slobozi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului slobozi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul slobozi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE slobozi? Vezi cuvântul slobozi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul slobozi?[ slo-bo-zi ] Se pare că cuvântul slobozi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL slobozi Inţelegi mai uşor cuvântul slobozi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= a nu se îndura să facă un lucru, a se reține de la ceva = a nu se îndura să facă un lucru = a nu se îndura să facă un lucru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Braț la braț sau de braț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
