 | as |
|
| şiret [ şi-ret ] VEZI SINONIME PENTRU şiret PE ESINONIME.COM definiția cuvântului siret în mai multe dicționareDefinițiile pentru siret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT2, ȘIREÁTĂ, șireți, șirete, adjectiv (Despre oameni) Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur, pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite ( vezi șmecher); (despre înfățișarea sau manifestările oamenilor) care dovedește un caracter viclean, perfid. Moviloaia e șireată, va trimite daruri la sultan și va făgădui haraci sporit. SADOVEANU, O. VII 148. Șireată și abilă, Nadina ii aluneca mereu printre degete ca argintul viu. REBREANU, R. I 259. Avea fața șireată și ochiul lui care plîngea mă supăra cînd îl simțeam pironit asupră-mi. GANE, N. II 191. • Expresia: A fi șiret ca oaia vezi oaie. • (Adverbial) Ochii îi sticleau șiret din pungile de grăsime. DUMITRIU, N. 286. • (Substantivat) Nicoriță e șiret mare și verb reflexiv:a să steie la loc bun, ori de-a izbîndi vodă, ori de-or izbîndi boierii. SADOVEANU, O. VII 120. Trebuie să fie un om, dar desigur un șiret afurisit, care verb reflexiv:ea să mă prindă cu un plan subțire. Dar nu și-a găsit prostul! GALACTION, O. I 82. Îl cunosc, îi un șiret de frunte. ALECSANDRI, T. I 331. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat. Închise puțin din ochiul sting și dete din cap c-un zîmbet șiret. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. • (Cu o nuanță de simpatie) E frumos și tinerel, Dar e sfios cînd e cu fete. Iar ele rîd și rÎd șirete Și pe furiș privesc la el. COȘBUC, P. I 87. El zîmbind îi zice iarăși cînd cu ochii o măsoară: «Dulce ești, dar și șireată, Mărioară, Mărioară!». PĂUN-PINCIO, P. 77. Tu ai rîde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit în cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. EMINESCU, O. IV. 37. • (Adverbial) Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. REBREANU, R. I 33. Forme diferite ale cuvantului siret: ȘireÁtĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT1, șireturi, substantiv neutru 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fîșie, care, petrecută prin găuri sau butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strînge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. Se uită la cizmele cu șireturi. DUMITRIU, N. 45. Încerca o pereche de ghete nouă cu șireturi, sosite atunci din București. SANDU-ALDEA, despre N. 235. Mi-o plesnit șireturile de la rochie. ALECSANDRI, T. 396. Țesătură în fîșie folosită pentru a întări o cusătură. 2. Sfoară de bumbac, de obicei îmbrăcată în mătase colorată sau în fir și răsucită în două sau în trei; șnur. ♦ (De obicei la plural ) Ceapraz, găitan, brandenburg. El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. Jiletcă roșie cu șireturi de fir. NEGRUZZI, S. I 298. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRET adjectiv, s. 1. adjectiv șmecher, viclean, (învechit și regional) marghiol, (regional) șpilăr, (Moldova și Bucovina) hîtru, (învechit) telpiz, (familial) hoțoman, pișicher. (E cam siret dumnealui!) 2. adjectiv abil, șmecher, viclean, (popular) mehenghi. (Om siret în acțiuni.) 3. substantiv fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livresc) fariseu, (regional) proclet, (învechit) telpiz, (figurat) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare siret mai ești, amice!) 4. adjectiv duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livresc) machiavelic, (rar) machiavelistic, (regional) proclet, (învechit) fățărit, telpiz, (figurat) iezuit, iezuitic, (popular figurat) pestriț, (învechit figurat) calp, zugrăvit. (Atitudine siret.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT1, șireturi, substantiv neutru 1. Bentiță îngustă de bumbac, mătase etc., țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și folosită mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din limba turcă șerit. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT1, șireturi, substantiv neutru 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din limba turcă șerit. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT1 sireturi n. 1) Șnur cu care se încheie încălțămintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fâșie îngustă de țesătură sau de împletitură cu care se întăresc cusăturile hainelor sau care servește ca ornament la unele piese vestimentare. 3) Sfoară de bumbac, de mătase, de lână sau de metal, folosită ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapițerii etc.); ceapraz; șnur; găitan; brandenburg. /<turc. șerit Forme diferite ale cuvantului siret: sireturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adjectiv Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umoristic Privire șireată. – Din limba turcă șirret. Forme diferite ale cuvantului siret: -eÁtĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adjectiv Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umoristic Privire șireată. – Din limba turcă șirret. Forme diferite ale cuvantului siret: -eÁtĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT2 sireteátă (siretéți, siretéte) și substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; hâtru; șmecher; viclean. 2) Care manifestă subtilitate în acțiuni; plin de abilitate în acțiuni. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; șmecher. Privire sireteată. /<turc. sirret Forme diferite ale cuvantului siret: eátă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șiret: șirét (-eátă), adjectiv – Viclean, perfid. – Mr. șiret. limba turcă (arab.) șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), conform limba neogreacă σιρέτης. – derivat șiretenie, substantiv feminin (viclenie, perfidie); șiretlic (variantă Moldova șireclic, șiriclic), substantiv neutru (vicleșug, șmecherie), din limba turcă șirretlik; șireție, substantiv feminin (învechit, viclenie). Forme diferite ale cuvantului siret: -eátă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Siret: Siret n. 1. cel mai însemnat din rî-urile României, ieSe din Bucovina, taie Moldova aproape pe la mijloc și se varsă în Dunăre după un curs de 535 km.; 2. șeS pe ambele maluri ale rîului; 3. oraș vechiu în Bucovina, așezat pe malul drept al rîului cu acelaș nume: 9000 locuțiune Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șiret: 2) șirét, -eátă adjectiv, plural ețĭ, ete (în turcă șirret, răutăcĭos, cîrcotaș, despre ar. širret, răutate; limba neogreacă sîrb. siret). Isteț, care nu poate fi înșelat: om, vulpoĭ șiret. adverb Cu șiretenie: a privi șiret. – În nord șîrăt, -ată, plural ețĭ, ete. Forme diferite ale cuvantului siret: -eátă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șiret: 1) șirét n., plural urĭ (în turcă șerit, șerid, șiret, găitan; limba neogreacă siriti, limba bulgară sîrb. širit, šerit. Cp. cu sărad). Găitan lat cu care se mărginește saŭ se ornează o haĭnă ș. a. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șiret: șirét (șireturi), adjectiv – Cordon, laț. – Mr., megl. șirit. limba turcă șerit (Roesler 609; Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1886), conform limba neogreacă σιρίτι. Forme diferite ale cuvantului siret: șireturi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șiret: șiret a. fin și isteț, viclean.: avea fața șireată. [în turcă ȘIRRET, răutăcios]. ║ m. om șiret: șiret cu șiret anevoie se înșală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT s. 1. (prin Banat) sârmă. (siret de ghete.) 2. șnur, (regional) șinor. (siret la un obiect de îmbrăcăminte.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRET s. 1. (prin Banat) sîrmă. (siret de ghete.) 2. șnur, (regional) șinor. (siret la un obiect de îmbrăcăminte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șiret: șiret n. panglică lătăreață, șnur: o jiletcă roșie cu șireturi de fir NEGR. [în turcă ȘIRET, galon]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șiret: șirét adjectiv masculin, plural șiréți; forme singular șireátă, plural șiréte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șiret: șirét1 adjectiv masculin, plural șiréți; forme șireátă, plural șiréte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘIRET: ȘIRÉT substantiv verbal alică, glonț. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șiret: șirét substantiv neutru, plural șiréturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șiret: șirét2 substantiv neutru, plural șiréturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șiret: șiret substantiv verbal ALICĂ. GLONȚ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SIRET' SIRÉPSIREPÍSIREPÍEșirésȘIRÉTȘIREȚÉLSIREȚELEȘIRETÉNIEșiretí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șiret Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șiret dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E cam șiret dumnealui! 2. Om șiret în acțiuni. Mare șiret mai ești, amice! 4. Atitudine șiret. ȘIRÉT1 șireturi n. Om șiret în acțiuni. Atitudine șireteată. ȘIRÉT2 șireteátă șiretéți, șiretéte și substantival 1 mai ales despre persoane Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; hâtru; șmecher; viclean. Privire șireteată. șiret de ghete. șiret la un obiect de îmbrăcăminte. șiret de ghete. șiret la un obiect de îmbrăcăminte. |
GRAMATICA cuvântului șiret? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șiret. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șiret poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şiret? Vezi cuvântul şiret desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şiret?[ şi-ret ] Se pare că cuvântul şiret are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șiret |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chimie corp activ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul șiret are forma: șiréturi
