 | as |
|
| Sinteză [ sin-te-ză ] VEZI SINONIME PENTRU sinteză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sinteza în mai multe dicționareDefinițiile pentru sinteza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTÉZĂ substantiv feminin 1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente. • reunire. • lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. • (termen militar) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni. 2. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli. 3. (fizică) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. • recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. ♦ ă sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. 4. (filozofie) unitate dialectică a laturilor contrare • (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza). (< limba franceza synthèse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTÉZĂ, sinteze, substantiv feminin 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (concretizat) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (fizică) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau a mai multor culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 4. (În sintagma) Sinteză a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanți; b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. – Din limba franceza synthèse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTÉZĂ substantiv feminin (op. analiză). 1. Metodă generală de cunoaștere care constă din recompunerea unui tot sau a unui întreg din părțile sale componente. ♦ Reunire. ♦ (concretizat) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli. 3. (fizică) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. 4. Unitate dialectică a laturilor contrare. 5. (În filozofia lui Hegel) Etapa finală a triadei, care unește în sine într-un chip nou unele trăsături ale ambelor etape anterioare ale dezvoltării (teza și antiteza). [conform limba franceza synthèse, latina, greacă synthesis < syn – cu, thesis – așezare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTÉZĂ, sinteze, substantiv feminin 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (concretizat) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (fizică) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. – Din limba franceza synthèse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTÉZĂ, sinteze, substantiv feminin 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. Cu materialul sistematizat... să treacă dintr-o dată la lucrări de sinteză. CAMIL PETRESCU, O. II 419. În actul de percepție spiritul face acte de sinteză mintală. GHEREA, ST. Hristos III 232. 2. Metodă prin care se obțin compuși chimici complecși, din corpi mai simpli sau direct din elemente. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTÉZĂ sintezae forme 1) Metodă de cercetare care constă în recompunerea obiectului din elementele în care a fost descompus acesta cu scopul cunoașterii diferitelor lui aspecte 2) Formare a unui întreg (material) din elemente. 3) Lucrare științifică care generalizează rezultatele esențiale ale unei probleme sau ale unei discipline. 4) chimie Preparare a unui compus din substanțe simple. [G.-D. sintezei] /<ngr. sinthesis, latina sinthesis, limba franceza synthese, germana Synthese Forme diferite ale cuvantului sinteza: sintezae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sinteză: *sintéză forme, plural e (vgr. sýn-thesis, despre sýn, împreună, și thésis, pozițiune. vezi teză). Metoda care procede de la simplu la compus, de la elemente la întreg, de la cauze la efect, de la principiĭ la rezultate. Generalizare, expunere sinoptică. Sinteză chimică, operațiune pin care se combină corpurile simple ca să formeze compuse saŭ corpurĭ compuse ca să formeze altele și maĭ compuse: sinteza apeĭ. vezi analiză. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sinteză: sinteză forme 1. metoadă de raționament care procede dela simplu la compus, dela cauze la efecte, dela principii la consecvențe; 2. generalizare, rezultanta faptelor și a ideilor; 3. recompunerea unui corp chimic cu elementele separate: combinând oxigenul cu hidrogenul, se face sinteza apei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sinteză: sintéză (-ze), substantiv feminin – Generalizare, combinare. – Variante învechit sintesi. în franceză synthèse și mai înainte (secolul XVIII) din greacă σύνθεσις (Gáldi 254). derivat din limba franceza sintetic, adjectiv; sintetiza, verb Forme diferite ale cuvantului sinteza: sinteza-ze Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sinteză: sintéză substantiv feminin, genitiv dativ articulat sintézei; (operații, rezultate) plural sintéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sinteză: sintéză substantiv feminin, genitiv dativ articulat sintézei; (operații, rezultate) plural sintéze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SINTEZĂ: SINTEZĂ substantiv rezumat. (Și-a alcătuit o sinteza din cele citite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Sinteză: Sinteză ≠ analiză Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SINTEZA' SINTETIZÁTSINTETIZATÓRsintetizézSINTETIZÓRSINTÉZĂșintiásintíchisînțíeșintiéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Sinteză Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sinteză dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SINTÉZĂ sintezăe forme 1 Metodă de cercetare care constă în recompunerea obiectului din elementele în care a fost descompus acesta cu scopul cunoașterii diferitelor lui aspecte 2 Formare a unui întreg material din elemente. Și-a alcătuit o sinteză din cele citite. Și-a alcătuit o sinteză din cele citite. |
GRAMATICA cuvântului Sinteză? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sinteză. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Sinteză poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sinteză? Vezi cuvântul sinteză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sinteză?[ sin-te-ză ] Se pare că cuvântul sinteză are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Sinteză Inţelegi mai uşor cuvântul sinteză dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ ă sunetelor = a tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor În sintagma Sinteză a sunetelor = a tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanți; b tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Sinteză |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sinteză are forma: sintéze
