 | as |
|
| Singur [ sin-gur ] VEZI SINONIME PENTRU singur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului singur în mai multe dicționareDefinițiile pentru singur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SINGUR: SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adjectiv 1. (Despre oameni) Neînsoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva. La gazdă Eminescu locuia așadar singur, într-o totală recluziune studioasă. CĂLINESCU, E. 227. Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. CREANGĂ, P. 199. Îmi place a sta singur pe-o stîncă dărîmată, S-aud pe maluri vîntul cu groază șuierînd. ALECSANDRI, O. 82. • Expresia: Singur-singurel vezi singurel. (Familiar) De unul singur = neînsoțit de nimeni. Se duse acasă cu sacii, apoi o luă de unul singur pe poteci mai puțin cunoscute. DUMITRIU, vezi L. 73. • figurat Trecu prin întuneric, pe lîngă țințirim. Căsuța singură a babei Maranda trimetea fire de lumină spre vale printr-un geam cît palma. SADOVEANU, B. 45. Astfel, turmă după turmă Pleacă toamna pe la stîni, De rămîn pustii în urmă Munții singuri și bătrîni. TOPÎRCEANU, B. 22. ♦ (Adesea întărit prin «pe lume») Singuratic, solitar, izolat, retras. Singur era pe lume, fără părinți. SADOVEANU, O. VII 364. Nu simți ce singuri am rămas pe lume? CAZIMIR, L. U. 86. 2. (Despre oameni) Prin forțele sale, fără intervenția (ajutorul, îndemnul, voia) cuiva; din proprie inițiativă, nesilit de nimeni. Creșterea și-o face omul singur, dacă n-are cine să i-o dea. C. PETRESCU, C. vezi 98. Doar nu l-ai sfătuit tu pe Chirilă să slujească pe Platamonu, ci s-a dus dînsul de bunăvoie. Singur s-a încurcat, singur să se descurce. REBREANU, R. I 280. Într-una din zile își găti bucate singură și ședea la masă, cînd doi din ceilalți fii de împărați veniră să o vadă. ISPIRESCU, L. 22. ♦ (Despre lucruri) De la sine. Stai puțin cu carul, c-am să-ți spun ceva. – Eu aș sta, dar nu verb reflexiv:ea el să steie. Dar ce ai să-mi spui? – Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. Sfînta Vineri i-a mai dativ.. un păhăruț de vin și o vîrtelniță de aur, care depăna singură. id. ib. 91. 3. (Precedînd substantivul) Numai unul, unic. Singurul om de înțelegere i-a rămas Dinu Grințescu, inginerul. C. PETRESCU, A. 355. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloș. CREANGĂ, P. 278. Ca să se sece influința boierilor și să stîrpească cuiburile feudalității, îi despuia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. NEGRUZZI, S. I 143. ♦ (În construcții negative) Nici un. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea și îmi săruta mîinile, fără să poată articula un singur cuvînt de greutatea suspinelor. NEGRUZZI, S. I 52. 4. (Mai ales determinînd un subiect exprimat prin pronume) Numai, exclusiv, doar. Eu singur așteptam în miez de noapte. Cînta cocoșul pentru-ntîia oară și eu vegheam, o stea ca să răsară. TULBURE, vezi R. 11. Pe cînd eram în lume tu singură și eu. ALECSANDRI, P. A. 62. Organizarea dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice. BĂLCESCU, O. II 13. 5. (Determină de obicei subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu) însumi, chiar eu (tu etc.); în persoană. Am eu singur grijă. SADOVEANU, O. L. 36. Ciubuc Clopotarul de la mănăstirea Neamțului... făcuse un clopot mare la acea mănăstire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur. CREANGĂ, P. 105. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci!... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec, ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130. Spune-mi, dragă copiliță, Cu-a ta singură guriță: Ce ești, fată ori nevastă, Ori zină din cer picată? TEODORESCU, P. P. 452. Forme diferite ale cuvantului singur: singur-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SINGUR: SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adjectiv 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără nici un tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – latina singulus. Forme diferite ale cuvantului singur: singur-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SINGUR: SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adjectiv 1. (Despre oameni) Care nu este însoțit de nimeni, fără niciun tovarăș, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forțele sale, fără ajutorul, intervenția, îndemnul, voia cuiva; din proprie inițiativă. ♦ De la sine. 3. (Precedând substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oraș. ♦ (În construcții negative) Niciun. Nu putea articula un singur cuvânt. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai plăcut. 4. (Determină subiectul sau obiectul; uneori ține locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) însumi (însuți, însuși etc.) chiar eu (sau tu, el etc.) în persoană. Am eu singur grijă. – latina singulus. Forme diferite ale cuvantului singur: singur-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGUR: SINGUR adjectiv, pronume, adverb 1. adjectiv neînsoțit, (învechit) salt. (A venit singur la el.) 2. adjectiv unic, (învechit) singuratic. (singur la părinți; a mai rămas un singur exemplar.) 3. pronume însumi. (Eu singur am observat aceasta.) 4. adverb doar, exclusiv, numai. (singur el m-a înțeles.) 5. adjectiv izolat, retras, singuratic, solitar, (rar) însingurat, (învechit) retirat, (figurat) sihastru. (Un om singur; trăiește singur.) 6. adjectiv pustiu, stingher. (A rămas singur pe lume.) 7. adjectiv (botanică) solitar, unic. (Flori singur; frunze singur.) 8. adjectiv izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singuratic, solitar. (Se uita la un nor singur.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru singur: 1) singur, -ă adjectiv (latina singulus, singur). Izolat, fără tovarăș: a trăi singur, un om singur călătorește maĭ ușor de cît o trupă. Numaĭ, unic: un singur călător, maĭ am un singur dor, fată singură la părințĭ. Chear, însușĭ, fără ajutoru cuĭva (ca vechea slavă samŭ): am tăĭat lemnele singur, eŭ singur. Chear, însușĭ, în persoană: împăratu singur sá răpezit în luptă. Singur singurel, singur de tot, absolut singur. Forme diferite ale cuvantului singur: singur-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGUR: SÍNGUR2 singură (singuri, singure) 1) (despre persoane) Care nu este însoțit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. 2) Care este unic; într-un singur exemplar. 3) (determinând un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi singuri. /<lat. singulus Forme diferite ale cuvantului singur: singură Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru singur: 2) síngur (mă), -á vezi reflexiv (după vechea slavă usobiti sen, a se osebi, a se izola). L. vezi Mă duc în singurătate, mă izolez. – Și îns-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SINGUR: SINGUR adjectiv 1. – D-trașcu (16 A II 227); -a forme (G Bog; 16 A I 75); -eni s.; Sîngur (Ștef); -eni substantiv (ib). 2. Săngurian, mold. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SINGUR: SÍNGUR1 adverb De la sine. Poarta se deschide singură. /<lat. singulus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru singur: síngur adjectiv masculin, plural sínguri; forme singular síngură, plural síngure Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru singur: síngur adjectiv masculin, plural sínguri; forme síngură, plural síngure Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sîngur: sîngúr ș. a. estoniană Singur. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Sîngur: Sîngur vezi Singur 1. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'SINGUR' SINGULARIZÁRESINGULARIZÁTsingularizézSINGULATÍVSÍNGURsíngur-singurélsingurásinguráreSINGURÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Sîngur Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sîngur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A venit sîngur la el. Sîngur la părinți; a mai rămas un sîngur exemplar. Eu sîngur am observat aceasta. Sîngur el m-a înțeles. Un om sîngur; trăiește sîngur. A rămas sîngur pe lume. Flori sîngur; frunze sîngur. Se uita la un nor sîngur. Sîngur la părinți; a mai rămas un sîngur exemplar. Eu sîngur am observat aceasta. A rămas sîngur pe lume. SÍNGUR2 sîngură sînguri, sîngure 1 despre persoane Care nu este însoțit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. Noi sînguri. Poarta se deschide sîngură. |
GRAMATICA cuvântului Sîngur? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sîngur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Sîngur poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE singur? Vezi cuvântul singur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul singur?[ sin-gur ] Se pare că cuvântul singur are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Sîngur Inţelegi mai uşor cuvântul sîngur dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFamiliar De unul singur = neînsoțit de nimeni |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Sîngur |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ordine de zi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
