|
Singulativ [ sin-gu-la-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU singulativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului singulativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru singulativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SINGULATIV: SINGULATÍV, -Ă I. adjectiv (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu. II. substantiv neutru sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< limba franceza singulatif) Forme diferite ale cuvantului singulativ: singulativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SINGULATIV: SINGULATÍV substantiv neutru (lingvistică) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [conform limba engleză singulative]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SINGULATIV: SINGULATÍV substantiv neutru (gramatică; în sintagma) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural. – Din limba franceza singulatif. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SINGULATIV: SINGULATÍV substantiv neutru (gramatică; în sintagma) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural. – Din limba franceza singulatif. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru singulativ: singulatív adjectiv masculin, plural singulatívi; forme singular singulatívă, plural singulatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru singulativ: singulatív substantiv neutru, plural singulatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SINGULATIV' SINGULARIZÁSINGULARIZÁRESINGULARIZÁTsingularizézSINGULATÍVSÍNGURsíngur-singurélsingurásinguráre |
GRAMATICA cuvântului singulativ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului singulativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul singulativ poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE singulativ? Vezi cuvântul singulativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul singulativ?[ sin-gu-la-tiv ] Se pare că cuvântul singulativ are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL singulativ Inţelegi mai uşor cuvântul singulativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSubstantiv neutru sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv SINGULATÍV substantiv neutru lingvistică Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv SINGULATÍV substantiv neutru gramatică; în sintagma Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural SINGULATÍV substantiv neutru gramatică; în sintagma Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adesea substantivat bun de tipar sau de imprimat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|