 | as |
|
| Simplu [ sim-plu ] VEZI SINONIME PENTRU simplu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului simplu în mai multe dicționareDefinițiile pentru simplu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adjectiv 1. (În opoziție cu compus) Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită; neamestecat. Silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus cu una din consoane. CREANGĂ, A. 88. • Corp simplu vezi corp (4). Floare simplă = floare a cărei corolă e compusă dintr-un singur rînd de petale și un rînd de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (gramatică) Timp simplu = timp care se conjugă fără verbe auxiliare. Prezentul indicativului este un timp simplu. 2. Care este lipsit de artificialitate, neprefăcut ( vezi natural); prin extensie care nu este complicat, nu prezintă dificultăți, este ușor de făcut, de manevrat, de înțeles, de rezolvat. Această simplă povestire, a rătăcirii unui copil pe drumurile și prin dumbrava de la marginea tîrgușorului, nu putea fi scrisă decît de un om care are multe și diverse însușiri de poet și de artist. IBRĂILEANU, S. 5. • (Adverbial) Toate s-au petrecut în vis, firesc, simplu, rapid și agreabil. C. PETRESCU, O. P. I 105. Se așeză simplu pe marginea patului. REBREANU, R. I 245. • (economie poloneză) Producție de mărfuri simplă vezi producție (1). Cooperație simplă vezi cooperație. 3. (În opoziție cu dublu) Care e într-un singur plan, care se întîmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Substantivat) Partidă de sport între doi adversari. Cea mai disputată probă a fost cea de simplu băieți. 4. Lipsit de podoabe, modest; prin extensie fără valoare, inferior în ce privește calitatea sau prețul. Cortina simplă... fără nici o podoabă, odihnește ochii. STANCU, U.R.S.S. 72. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele. EMINESCU, N. 52. Sub simplele vestminte s-ascunde cîteodată O inimă de ură și de trădări curată, Precum sub manta d-aur a omului bogat S-ascunde cîte-un suflet de patimi degradat. BOLINTINEANU, O. 62. ♦ (Adverbial) Doamna Raspal e îmbrăcată simplu. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 5. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de afectare, de rafinament, de prefăcătorie sau de răutate; modest, sincer, cinstit. Țărani ardeleni, simpli și liniștiți, unii venind din pădure cu un topor în mînă, alții de pe ogoare cu o coasă pe umăr. BOGZA, C. O. 305. Între bătrînii aceia simpli, cu sufletele pline de iubire, se simțea în adevăr ca într-un colț de viață nouă. SADOVEANU, O. IV 24. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după portugheză EMINESCU, O. I 146. ♦ Lipsit de cultură, de rînd; (peiorativ) necioplit. Bătrînii părinți... sînt oameni simpli, naivi, de modă veche, trăindu-și sfîrșitul în căsuța lor gospodărească de țară. SADOVEANU, E. 241. Consternarea ordonanței îi făcea bine. Dacă un om simplu se revoltă, atunci eu ce să fac? își zise Bologa. REBREANU, P. S. 80. 6. (Precedînd numele, înlocuiește un adverb) Numai, doar; nimic mai mult decît; sadea, curat. Vartolomeu Diaconu aprobă din simplă bună-cuviință. Nu pricepea ce verb reflexiv:ea să spună străinul. C. PETRESCU, A. 288. El văzu ochii lui Bozan înecați, aprinși ca de febră, și nu știa dacă sînt lacrimi sau simplă sudoare. SAHIA, N. 31. M-am dus să fac cunoștință cu orașul, mai întîi ca simplu călător. BASSARABESCU, substantiv neutru 22. • Expresia: Pur și simplu vezi pur. (Familiar) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obișnuit, om de rînd. Forme diferite ale cuvantului simplu: simplu-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adjectiv 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. • Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (gramatică) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (gramatică) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; prin extensie care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăți, care este ușor de făcut, de înțeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preț sau calitate; prin extensie fără valoare. 5. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; prin extensie (peiorativ) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuiește un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. • Expresia: (familial) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obișnuit. – Din limba franceza simple. Forme diferite ale cuvantului simplu: simplu-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adjectiv 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. • Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (gramatică) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (gramatică) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; prin extensie care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăți, care este ușor de făcut, de înțeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preț sau calitate; prin extensie fără valoare. 5. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; prin extensie (peiorativ) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuiește un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. • Expresia: (familial) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obișnuit. – Din limba franceza simple. Forme diferite ale cuvantului simplu: simplu-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SIMPLU adjectiv, s. 1. adjectiv curat, neamestecat, pur. (O substanță simplu; un corp simplu.) 2. adjectiv gol, (învechit și regional) secolul (A mîncat pîine simplu.) 3. adjectiv (lingvistică) (învechit) prost. (Cuvinte compuse și cuvinte simplu.) 4. adjectiv neîncărcat. (O ornamentație simplu.) 5. adjectiv neîmpodobit, neornat, (învechit) sadea (invariabil), sadetica (invariabil). (O fotă simplu.) 6. adjectiv sobru. (Îmbrăcăminte simplu.) 7. adjectiv neevoluat, primitiv, rudimentar, (învechit) prost. (Lanțul ființelor începe de la cea mai simplu viețuitoare.) 8. adjectiv natural, (livresc) frust. (Un aspect simplu.) 9. adjectiv elementar. (Un calcul simplu.) 10. adjectiv elementar, primar, rudimentar. (Noțiuni simplu asupra...) 11. adjectiv facil, necomplicat, nedificil, ușor. (Un procedeu simplu; o treabă simplu.) 12. adjectiv accesibil, elementar, ușor. (Cunoștințe cît mai simplu pentru cei mici.) 13. adjectiv degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, spontan, (livresc) nonșalant, (învechit) prostatic. (O atitudine simplu; cu gesturi simplu.) 14. adjectiv familiar, obișnuit. (Stil simplu.) 15. adjectiv modest, umil, (învechit și popular) prost, (învechit) prostatic. (De condiții simplu.) 16. adjectiv modest, neînsemnat, umil. (Un funcționar simplu de bancă.) 17. adjectiv modest, nepretențios. (Un restaurant simplu.) 18. adjectiv modest, sărac, sărăcăcios. (O nuntă simplu.) 19. adjectiv, substantiv ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, (livresc) agramat, ignar, (învechit) gros, neabețedat. (Om simplu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU simpluă (simplui, simplue) 1) (în opoziție cu compus) Care este omogen prin compoziția sa. Substanțe simplue. • Floare simpluă floare cu un singur rând de petale și de stamine. 2) (în opoziție cu complicat) Care poate fi înțeles de oricine; necomplicat; elementar. Problemă simpluă. 3) și adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. • simplu ca bună ziua foarte simplu. 4) (în opoziție cu dublu) Care constă dintr-o singură parte. Ușă simpluă. 5) (despre persoane) Care nu se evidențiază din alții; de rând. Muncitor simplu. 6) Care este inferior ca preț sau calitate. Încălțăminte simpluă. [silabe sim-plu] /<fr. simple Forme diferite ale cuvantului simplu: simpluă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU adjectiv 1. Care este format dintr-un singur element sau din elemente omogene. ♦ substantiv neutru Probă la jocurile de tenis, disputată între doi jucători. 2. Ușor de făcut, de priceput etc. ♦ Fără ornamente, neîncărcat, necăutat. ♦ (gramatică) Timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. Care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (Despre oameni sau manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; (peiorativ) necioplit. [conform limba franceza simple, latina simplex]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU, -Ă adjectiv (conform limba franceza simple, latina simplex): în sintagmele adjectiv simplu, adverb simplu, apoziție simplă, atribut simplu, complement simplu, conjuncție simplă, consoană simplă, cuvânt simplu, element predicativ suplimentar simplu, formă simplă, interjecție simplă, mod simplu, nume predicativ simplu, numeral simplu, parte de propoziție simplă, parte de vorbire simplă, perfect simplu, prepoziție simplă, pronume simplu, propoziție simplă, subiect simplu, substantiv simplu, timp simplu, verb simplu și vocală simplă (vezi). Forme diferite ale cuvantului simplu: simplu-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SIMPLU: SÍMPLU adjectiv 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente diferite. • (substantiv neutru) partidă de tenis între doi jucători; single (1). 2. care nu este complicat, ușor de făcut, de înțeles. • (gramatică) timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. • lipsit de cultură. (< limba franceza simple) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Simplu: Simplu ≠ bombastic, complex, complicat, sofisticat, vanitos, vajnic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru simplu: símplu adjectiv masculin, plural símpli; forme singular símplă, plural símple Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru simplu: símplu adjectiv masculin, plural símpli; forme símplă, plural símple Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SIMPLU' SIMPLITÁTEsimplízmsímplocăSIMPLÓNSÍMPLUsimpodiálSIMPÓDIUSIMPÓTIC, -ĂSIMPÓZION |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL simplu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului simplu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O substanță simplu; un corp simplu. Adjectiv gol, învechit și regional secolul A mîncat pîine simplu. Cuvinte compuse și cuvinte simplu. O ornamentație simplu. O fotă simplu. Îmbrăcăminte simplu. Lanțul ființelor începe de la cea mai simplu viețuitoare. Un aspect simplu. Un calcul simplu. Noțiuni simplu asupra. Un procedeu simplu; o treabă simplu. Cunoștințe cît mai simplu pentru cei mici. O atitudine simplu; cu gesturi simplu. Stil simplu. De condiții simplu. Un funcționar simplu de bancă. Un restaurant simplu. O nuntă simplu. Om simplu. Cuvinte compuse și cuvinte simplu. O ornamentație simplu. O fotă simplu. Îmbrăcăminte simplu. Un aspect simplu. Un calcul simplu. Noțiuni simplu asupra. Cunoștințe cât mai simplu pentru cei mici. O atitudine simplu; cu gesturi simplu. Stil simplu. De condiții simplu. Un simplu funcționar de bancă. O nuntă simplu. SÍMPLU simpluă simplui, simplue 1 în opoziție cu compus Care este omogen prin compoziția sa. Substanțe simplue. • Floare simpluă floare cu un singur rând de petale și de stamine. Problemă simpluă. • simplu ca bună ziua foarte simplu. Ușă simpluă. Muncitor simplu. Încălțăminte simpluă. |
GRAMATICA cuvântului simplu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului simplu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul simplu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE simplu? Vezi cuvântul simplu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul simplu?[ sim-plu ] Se pare că cuvântul simplu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL simplu Inţelegi mai uşor cuvântul simplu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFloare simplă = floare a cărei corolă e compusă dintr-un singur rînd de petale și un rînd de stamine Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb Gramatică Timp simplu = timp care se conjugă fără verbe auxiliare Familiar Simplu ca bună ziua = foarte simplu Simplu muritor = om obișnuit, om de rînd Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb Gramatică Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare Gramatică Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând familial Simplu ca bună ziua = foarte simplu Simplu muritor = om obișnuit Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale și un rând de stamine Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb Gramatică Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare Gramatică Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând familial Simplu ca bună ziua = foarte simplu Simplu muritor = om obișnuit ♦ gramatică Timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar gramatică timp simplu = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Combinatorie, combinatorii, adjectiv în sintagma analiză combinatorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
