 | as |
|
| Simetrie [ si-me-tri-e ] VEZI SINONIME PENTRU simetrie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului simetrie în mai multe dicționareDefinițiile pentru simetrie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru simetrie: simetrie, dispoziția obiectelor sonore* față de o axă (imaginară) care delimitează, atât în timp cât și în spațiu, oglindirea acelorași evenimente muzicale. Tendința substantiv, care presupune existența sentimentului de echilibru, o găsim încă de la popoarele primitive. Muzica repetitivă practicată de unele triburi africane reclamă deseori formule incantatorii* simetrice. Cântul responsorial*, preluat și de muzica cultă din antic., dovedește prin folosirea principiului alternanței o apropiere de concepția simetrică a echilibrului. A urmat apoi o perioadă în care concepția lineară despre muzică s-a îndepărtat oarecum de ideea de substantiv, formulele simetrice, de exemplu în muzica palestriniană, erau evitate. Revenirea spre substantiv s-a produs în baroc* o dată cu joncțiunea dintre gândirea pe verticală cu cea de pe orizontală. Au apărut punctele nodale armonice, a început căutarea echilibrului absolut, s-au pus bazele primelor construcții monumentale care căutau, ca în arhitectură, substantiv la toate nivelele formelor (primele au fost formele cu refren* – rondo*-ul simetric). Climaxul unei gândiri de acest fel îi constituie creația lui J.S. Bach, exemplu de armonie și echilibru atât în micro- cât și în macrostructură*. S. în muzica bachiană este prezentă de la construcția celulelor* până la articularea formelor*. Căutarea unor puncte culminante care să echilibreze temele* fugilor, planul armonic atât la nivelul tematic cât și în cel al formei în care tonalitățile (2) de bază reprezintă axe centrale, alăturarea secțiunilor (stabile tonal – instabile tonal), alcătuirea formelor ce tind spre un echilibru perfect sunt coordonate fundamentale ale creației lui Bach relevând preocuparea pentru ideea de substantiv și în morfologie cît și în sintaxă (2). Clasicismul* păstrează cuceririle în planul echilibrului bazate pe principiul simetric (forma de sonată* cu repriză* inversată: AB Dezv. BA), dar o dată cu apariția romanticilor principiul este părăsit în favoarea fanteziei debordante care încearcă să subjuge rațiunea. secolul 20 înseamnă o redescoperire a vechilor principii, nu atât prin neoclasicism*, ai căror reprezentanți vor să imite mai mult spiritul bachian decât puritatea gândirii și mai ales forța conceptului constructivist, ci de către serialiștii ce se arată foarte interesați în ideea de substantiv, în special la nivel morfologic. Construcția seriilor*, cu precădere în creația weberniană, este bazată pe tronsoane simetrice care permit recurența sau inversări înrudite. Totodată seriile care articulează forma oferă, datorită substantiv, mai ales la nivel sintactic (2). Apar lucrări în formă de arc, sau cu secțiuni interioare arcuite. S., fiind un principiu al echilibrului și totodată o noțiune abstractă, își va găsi loc în orice tip de muzică, indiferent la ce nivel va fi folosită. Există un principiu de care însăși armonia umană are nevoie. Iată de ce muzica lui Bach va rămâne veșnic actuală! vezi triton. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRÍE, simetrii, substantiv feminin 1. Mod de așezare a părților unei figuri astfel încît fiecărui punct al unei părți din figură să-i corespundă alt punct, așezat la aceeași distanță de o linie mediană; prin extensie concordanță deplină între cele două jumătăți ale unui întreg, proporționalitate în ce privește formele unui întreg, așezarea mai multor obiecte etc.; armonie, ordine, regularitate. La marginea de miazăzi a satului se află cimitirul acesta geometric, cu cruci egale și albe, așezate în linii drepte, într-o simetrie desăvârșită. BOGZA, C. O. 320. Cînd toate însemnările sînt începute cu «astăzi» este greu cronicarului să strice simetria punînd «ieri», numai pentru că n-a avut în ziua respectivă răgaz de scris. CĂLINESCU, E. 47. Ferestrele, prea mici, sînt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui. RUSSO, S. 195. 2. (Cristalografie, în expresie) Centru de simetrie = punct situat în centrul unui cristal, față de care două puncte corespunzătoare ale cristalului, aflate la aceeași distanță de acest punct, sînt simetrice între ele. Linie de simetrie = linie prin a cărei mișcare de rotație, efectuată sub un anumit unghi, cristalul ocupă o poziție simetrică cu cea precedentă. Suprafață de simetrie = suprafață față de care o jumătate a unui cristal este simetrică cu cealaltă jumătate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRÍE, simetrii, substantiv feminin 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot. 2. specializare Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din latina symmetria, limba franceza symétrie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRÍE, simetrii, substantiv feminin 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot. 2. specializare Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din latina symmetria, limba franceza symétrie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRÍE substantiv feminin 1. Așezare, dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ♦ Armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. Proprietatea unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ♦ Proprietatea a două figuri de a se suprapune exact. [Gen. -iei. / conform limba franceza symétrie, italiana simmetria < latina, greacă symmetria < greacă syn – cu, metron – măsură]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRÍE substantiv feminin 1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. • armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. (matematică) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. • proprietate a două figuri de a se suprapune exact. (< limba franceza symétrie, latina, greacă symmetria) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRÍE simetriei forme 1) matematică Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeași distanță de un punct, de o dreaptă sau de un plan. 2) Aranjare proporțională față de un centru; distribuire egală. [G.-D. simetriei; silabe -me-tri-] /<lat. symmetria, limba franceza symétrie, italiana simmetria Forme diferite ale cuvantului simetrie: simetriei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru simetrie: *simetríe forme (vgr. sym-metria, despre sýn, împreună, și métron, măsură. vezi a-simetrie, metru). Egalitate în măsură la dreapta și la stînga, așa cum e trupu animalelor: simetria uneĭ case. Proporțiune, corespondentă, potriveală între părțile frazeĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SIMETRIE: SIMETRIE s. 1. armonie, concordanță, echilibru, potrivire, proporție, proporționalitate, (figurat) simfonie. (O perfectă simetrie a elementelor unui ansamblu.) 2. (matematică) corespondență. (simetrie unghiurilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru simetrie: simetríe substantiv feminin (silabe -tri-), articulat simetría, genitiv dativ articulat simetríei; plural simetríi, articulat simetríile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru simetrie: simetríe (-me-tri-) substantiv feminin, articulat simetría, genitiv dativ articulat simetríei; plural simetríi, articulat simetríile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Simetrie: Simetrie ≠ asimetrie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SIMETRIE' simeríngsiméțSIMÉTRICsimetricéșteSIMETRÍEsimetrizáSIMETRIZÁRESIMETRIZÁTsimetroscóp |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Simetrie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului simetrie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SIMETRÍE simetriei forme 1 matematică Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeași distanță de un punct, de o dreaptă sau de un plan. O perfectă simetrie a elementelor unui ansamblu. Simetrie unghiurilor. O perfectă simetrie a elementelor unui ansamblu. Simetrie unghiurilor. |
GRAMATICA cuvântului Simetrie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului simetrie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Simetrie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE simetrie? Vezi cuvântul simetrie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul simetrie?[ si-me-tri-e ] Se pare că cuvântul simetrie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Simetrie Inţelegi mai uşor cuvântul simetrie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCristalografie, în expresie Centru de simetrie = punct situat în centrul unui cristal, față de care două puncte corespunzătoare ale cristalului, aflate la aceeași distanță de acest punct, sînt simetrice între ele Linie de simetrie = linie prin a cărei mișcare de rotație, efectuată sub un anumit unghi, cristalul ocupă o poziție simetrică cu cea precedentă Suprafață de simetrie = suprafață față de care o jumătate a unui cristal este simetrică cu cealaltă jumătate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Simetrie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de dinainte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul simetrie are forma: simetríi
