 | as |
|
| Sî́mbure [ sî́-mbu-re ] VEZI SINONIME PENTRU sî́mbure PE ESINONIME.COM definiția cuvântului simbure în mai multe dicționareDefinițiile pentru simbure din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SÎ́MBURE: SÎ́MBURE, sîmburi, substantiv masculin 1. Parte tare (lemnoasă) care se găsește în interiorul unor fructe și care conține sămînța. Fira să pună Sîmbure de-alună Și iarbă nebună... să fiarbă la foc. COȘBUC, P. II 148. Ia degrabă... sîmburi de pepene. MARIAN, NA. 14. (Și în forma simbure) Trecut și viitori e în sufletul meu, ca pădurea într-un simbure de ghindă. EMINESCU, N. 32. Am să-i prezentez simburi de mere pe vîrful cuțitului. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Miezul comestibil al sîmburelui (1). Dulceață cu sîmburi de caise. ♦ (Impropriu) Sămînță (1). Sub icoana afumată unui sfînt cu comănac Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU, O. I 84. 3. Parte centrală (socotită ca cea mai importantă); miez, inimă, nucleu, germen. Cremlinul a fost sîmburele în jurul căruia a crescut orașul. STANCU, U.R.S.S. 97. ♦ figurat Esență, idee esențială. (Atestat în forma sîmbur) Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun... Și cu varga zugrăvește drumurile lor găsite: Au aflat sîmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. EMINESCU, O. I 44. ♦ (Concretizat) Mic grup (de oameni) care formează începutul unei grupări mai mari. Era gloată deasă în jurul sîmburelui de oameni care fuseseră la el în ogradă. DUMITRIU, B. forme 105. Noi, tinerii, devenisem sîmburele împrejurul căruia se grupau ideile viitorului. GHICA, S. 104. 4. Părticică, fărîmă. În întunerec, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura un sîmbure de lumină cețoasă. C. PETRESCU, S. 34. • (Poetic) Minerii noștri harnici de pe Jii Farămă muntele în cioburi mărunte, În sîmburi de trăsnet și soare. DEȘLIU, G. 46. A intrat apoi într-o grădină; Dintr-un zarzăr înflorit, pe brațul lui întins Petalele-au căzut ca niște sîmburi de lumină. despre BOTEZ, P. O. 166. – Variante: símbure, sî́mbur substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sî́mbure: sî́mbure și súmbure m. (albaneză thúmbulă, nasture. Cp. cu vĭezure). Sămînță de rozacee (caisă, persică, prună, cireașă) ș. a.: sîmburiĭ de caise îs dulcĭ, ceĭ de zarzăre amarĭ. Învălișu dur al acesteĭ sămînțe: a călca pe sîmburĭ de măsline ( vezi sămînță). figurat Grupare închegată care formează începutu (nucleŭ, mez): sîmburele uneĭ societățĭ. – Forma su- în Moldova Muntenia Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SÎMBURE: SÎMBURE substantiv 1. Sîbur, olt. (17 B II. 2. Sămburescu, C. (AO V 119). 3. conform din altă temă: Valea Sîmbului (Sd XVI 400). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sîmbure: sîmbure substantiv verbal EMBRION. ESENȚĂ. FOND. IZVOR. ÎNCEPUT. MATERIE. MIEZ. NUCLEU. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. SURSĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SÎMBURE: SÎMBURE substantiv (botanică) sămînță. (simbure de dovleac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SIMBURE: SÍMBURE substantiv masculin vezi sîmbure. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'SIMBURE' SIMBRIÓTSÎ́MBURsîmburarSÎMBURAȘsî́mbureSÎMBURÉLSÎMBUROASĂSÎMBURÓSsîmburuț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SIMBURE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului simbure dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simbure de dovleac. |
GRAMATICA cuvântului SIMBURE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului simbure. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SIMBURE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sî́mbure? Vezi cuvântul sî́mbure desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sî́mbure?[ sî́-mbu-re ] Se pare că cuvântul sî́mbure are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Satul lui cremene sau sat fără câini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
