 | as |
|
| Sîmbătă [ sîm-bă-tă ] VEZI SINONIME PENTRU sîmbătă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului simbata în mai multe dicționareDefinițiile pentru simbata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sîmbătă: sîmbătă (-béte), substantiv feminin – 1. A șasea zi a săptămînii. – 2. Femeie care personifică această zi în mitologia populară. – 3. (învechit) Săptămînă. – Variante învechit sîmbotă. latina sambatum, în loc de sabbatum (Lambrior 104; REW 7479), conform engad. samda, limba franceza samedi, germana Samstag. derivat din limba slavă (veche) sąbota (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 325; Byhan 331; Candrea) nu este probabilă (conform Skok, BL, XIII, 51) decît prin variantă învechit, conform sîmbotin, deoarece același cuvînt limba slavă (veche) este de origine neclară și trebuie trimis la germana sau mai probabil la latina (Vasmer, greacă, 195), sau poate inclus limba română, căci nu există în limba slavă (veche) nici un alt nume de zi influențat de latina Despre sambatum › *sambata (dies) conform engad. samda, conform J. Jud, Zur Geschichte der bündnerroman. Kirchensprache, Chur 1919, 26; Leo Fuchs, Die Juden Aegyptens, Viena 1924, 140-1; despre S. Blondheim, Mélanges A. Thomas, Paris 1927, 35, unde se citează și greacă σαμβατος, σαμβαθος, care ar putea și el explica cuvîntul limba română derivat sîmbătaș, substantiv masculin (învechit, evreu); sîmbotin (variantă sîmbolea, sîmbotei), substantiv masculin (bou născut într-o sîmbătă), din limba slavă (veche) sąbotinĭ; sîmbecioară, substantiv feminin (Banat, colac de pomană în Săptămîna Mare). Sîmbăta este o zi nefastă pentru imaginația populară; și femeia care o personifică este o zînă rea (niciodată nu i se zice sfîntă, ca zilei de Miercuri, Vineri, Duminică). De aici a purta sîmbetele (a uri), a-i lipsi o sîmbătă (a-i lipsi ceva, a nu fi în toate mințile). Forme diferite ale cuvantului simbata: -béte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SÎ́MBĂTĂ: SÎ́MBĂTĂ, sîmbete, substantiv feminin Ziua a șasea a săptămînii, care urmează după vineri. A doua zi, sîmbătă, au încălecat iar ș-au așteptat pe negustor. SADOVEANU, B. 117. Bată-te, bădiță, bată Zilele toate deodată, Cele două zile grele, Care-i sîmbăta-ntre ele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 257. Mai lungă sîmbăta decît duminica, se spune atunci cînd îi atîrnă cuiva o parte din îmbrăcămintea de dedesubt. • Sîmbătă mare sau sîmbăta paștilor = sîmbăta dinaintea duminicii paștilor. C-o veni sîmbăta mare Și de pui o fi-ntrebare! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 378. • Expresia: A purta (sau a ține) cuiva sîmbetele = a pizmui, a urî pe cineva, a-i purta cuiva pică, a căuta să-i facă rău. De țîțaca Leona știam că-mi poartă sîmbetele. SADOVEANU, N. forme 129. Avea biata fată... de ce să-și poarte sîmbetele însăși. COȘBUC, P. I 246. Zăcaș la inimă cum era, rămase scîrbit pentru că nu-l făcuse pe dînsul cîrmuitor și se hotărî a purta sîmbetele lui Mihai. ISPIRESCU, M. vezi 56. A se duce pe apa sîmbetei = a se pierde, a se prăpădi. Avutul lor se va duce pe apa sîmbetei. SANDU-ALDEA, U. P. 146. ♦ (Adverbial) a) Într-o zi de sîmbătă. Sîmbătă am fost la teatru. b) (Mai ales în forma articulată) În fiecare sîmbătă. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată; Alte zile-arareori, Într-una de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 62. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SÎMBĂTĂ: SÎMBĂTĂ substantiv 1. Sîmbotin b 1409 (13-15 B 55; Giur 135; Ard; Bîr I; 17 B II 55, 357; 17 B III 477); -a forme (16 B V 221); nume și pentru vita ce se naște într-o sîmbătă. 2. Sănbotin pren. (BCI V 218); – căp., munt. (Sd V 491); Sămbolin = Simbotin (Șchei I) 3. conform Sănbatiș, Mușat (16 B V 221). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SÎMBĂTĂ: SÎMBĂTĂ s. 1. sîmbăta mare = sîmbăta Paștilor; sîmbăta morților = sîmbăta moșilor; sîmbăta moșilor = sîmbăta morților; sîmbăta Paștilor = sîmbăta mare. 2. (la mozaici) sabat. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sîmbătă: sîmbătă substantiv verbal SĂPTĂMÎNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SIMBATA' simandúrăsimantírSIMARÚBASIMARUBACÉEsîmbătăsîmbătáșsimbatríotsimberíSIMBIÓNT |
GRAMATICA cuvântului sîmbătă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sîmbătă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sîmbătă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sîmbătă? Vezi cuvântul sîmbătă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sîmbătă?[ sîm-bă-tă ] Se pare că cuvântul sîmbătă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sîmbătă Inţelegi mai uşor cuvântul sîmbătă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sîmbătă mare sau sîmbăta paștilor = sîmbăta dinaintea duminicii paștilor A purta sau a ține cuiva sîmbetele = a pizmui, a urî pe cineva, a-i purta cuiva pică, a căuta să-i facă rău A se duce pe apa sîmbetei = a se pierde, a se prăpădi Sd V 491; Sămbolin = Simbotin Șchei I 3 Sîmbăta mare = sîmbăta Paștilor; sîmbăta morților = sîmbăta moșilor; sîmbăta moșilor = sîmbăta morților; sîmbăta Paștilor = sîmbăta mare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu ostentație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
