Definiție simandra

Simandră [ si-man-dră ]
VEZI SINONIME PENTRU simandră PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului simandra în mai multe dicționare

Definițiile pentru simandra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SIMANDRĂ:
SIMÁNDRĂ, simandre, substantiv feminin (Învechit și arhaizant) Placă de metal sau de lemn atîrnată la intrarea unei biserici sau în clopotniță, în care se lovește cu un ciocan pentru a anunța începerea slujbei. vezi toacă. [Arhimandritul] dădu sunet dintr-o simandră mică de aramă, bătînd în ea ca într-o toacă. SADOVEANU, forme J. 366.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SIMANDRĂ

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SIMANDRĂ:
SIMÁNDRĂ, simandre, substantiv feminin (învechit) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei.

– Din limba franceza simandre.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SIMANDRĂ

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SIMANDRĂ:
SIMÁNDRĂ, simandre, substantiv feminin (învechit) Toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei.

– Din limba franceza simandre.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

simandră

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru simandră:
simándră (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat simándrei; plural simándre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

simandră

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru simandră:
simándră substantiv feminin, genitiv dativ articulat simándrei; plural simándre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'SIMANDRA'

sîm SÍMA simăl SIMANDICÓS SIMÁNDRĂ simandúră simantír SIMARÚBA SIMARUBACÉE

GRAMATICA cuvântului simandră?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului simandră.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul simandră poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul simandră sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul simandră are forma: simándre

VEZI PLURALUL pentru simandră la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE simandră?

Vezi cuvântul simandră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul simandră?

[ si-man-dră ]
Se pare că cuvântul simandră are trei silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Fonetică; în sintagma organ sau aparat fonator?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze
acid organic care se prezintă sub formă de cristale albe, puțin solubile în apă și alcool, insolubile în cloroform, întrebuințat în industria maselor plastice
organ sau aparat care produce sunetele vorbirii
a a pricepe ce spune cineva; b a pricepe și a aproba cauzele comportării cuiva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?