 | as |
|
| Silogism [ si-lo-gism ] VEZI SINONIME PENTRU silogism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului silogism în mai multe dicționareDefinițiile pentru silogism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM (< limba franceza , greacă) substantiv neutru Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise. Logicienii se ocupă mai ales cu silogismele formate din propoziții ce pot fi exprimate sub formă categorică subiect-predicat (s. categoric). Silogism cel mai simplu constă din trei propoziții: 1) premisa majoră, care conține predicatul concluziei (termenul major); 2) premisa minoră, care conține subiectul concluziei (termenul minor); 3) concluzia se deduce din prima judecată prin intermediul celei de-a doua. A fost descoperit de Aristotel. vezi figuri silogistice, mod silogistic, deducție, raționament. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM, silogisme, substantiv neutru Raționament deductiv, care conține trei judecăți, legate între ele printr-un astfel de raport, încît cea de-a treia, care reprezintă o concluzie, să se deducă din cea dintîi prin intermediul celei de-a doua. Raționamentul: «toate plantele respiră, trandafirul este o plantă, deci trandafirul respiră» constituie un silogism. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM, silogisme, substantiv neutru Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din limba franceza syllogisme, latina syllogismus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM silogisme n. logică Raționament constând din trei judecăți (majoră, minoră și conclusivă), concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore. /<fr. syllogisme, latina syllogismus Forme diferite ale cuvantului silogism: silogisme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru silogism: silogism n. argument compus din trei propozițiuni (majora, minora și consecvența sau concluziunea): Ex. toți oamenii sunt muritori (majora), dar Petru e om (minora), deci Petru e muritor (concluziunea). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM substantiv neutru Raționament deductiv prin care dintr-o judecată universală se derivă o nouă judecată prin intermediul unei a treia. [< limba franceza syllogisme, conform latina syllogismus, greacă syllogismos]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM, silogisme, substantiv neutru Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise. – Din limba franceza syllogisme, latina syllogismus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SILOGISM: SILOGÍSM substantiv neutru raționament deductiv în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia. (< limba franceza syllogisme, latina syllogismus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru silogism: silogísm (-me), substantiv neutru – Tip de raționament deductiv. – Variante învechit siloghism. în franceză syllogisme și mai demult limba neogreacă συλλογισμός (Gáldi 251). Forme diferite ale cuvantului silogism: silogism-me Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru silogism: silogísm substantiv neutru, plural silogísme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru silogism: silogísm substantiv neutru, plural silogísme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SILOGISM' SILNICÍRESILNICÍTSiloansiloghisticéscSILOGÍSMSILOGÍSTICsilogísticăsilogizásilogizáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL silogism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului silogism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SILOGÍSM silogisme n. |
GRAMATICA cuvântului silogism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului silogism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul silogism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE silogism? Vezi cuvântul silogism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul silogism?[ si-lo-gism ] Se pare că cuvântul silogism are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără nici o șovăială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul silogism are forma: silogísme
