eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție silnic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Silnic [ sil-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU silnic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului silnic în mai multe dicționare

Definițiile pentru silnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC2, -Ă, silnici, -e, adjectiv

1. Făcut prin constrîngere, cu sila; forțat, impus, silit. Munca, din silnică cum era sub capitaliști, se transformă într-o faptă de cinste. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 1/4.
       • Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, constînd din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor. GHEREA, ST. Hristos II 227.
       • figurat Se auzeau noaptea carii ronțăind mărunt și monoton, ca o veșnicie de muncă silnică în întuneric. C. PETRESCU, R. DR. 29.
       • (Adverbial) Au lucrat alături cu dobitoacele lor și li s-a luat silnic cea mai mare parte din puținele lor foloase. SADOVEANU, P. M. 231.
♦ Care se face în silă, fără plăcere, de nevoie. Domnul avu un rîs silnic. După spaimă, simți înfiorarea bucuriei. SADOVEANU, Z. C. 342. Pașii se tîrau greoi și silnici, ca mersul ocnașilor spre un capăt de drum unde nu așteaptă nimic. C. PETRESCU, Î. II 42.
       • (Adverbial) Hm! Catincuță, grăi bătrînul rîzînd silnic cu fața lui slăbită; tu crezi că ești tot în anii tinereții. SADOVEANU, O. VIII 88. Duși pe gînduri, cu privirea pierdută în văzduh, îmi răspund scurt și silnic. VLAHUȚĂ, R. P. 61.
♦ Greoi, anevoios. Cu ochii ei albaștri, măriți și rotunjiți din pricina răsufletului silnic, privea și ea în sus, căci văzuse de unde putea să-i vie scăparea. SADOVEANU, O. VII 39.

2. Zorit, grăbit, silit. Trăsura mea... mergea atît de repede, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. În fuga asta silnică am trecut prin mai multe uliți. NEGRUZZI, S. I 295.
Forme diferite ale cuvantului silnic: silnic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SILNIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj.

1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1).
       • Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare).
♦ Care este ilegal.

2. Greu de suportat, apăsător, penibil.

3. Care este nenatural; forțat.

4. Dificil, greoi, anevoios.
♦ (Rar) Silit2 (2).

II. S. m. și forme (Rar la forme) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum).

– Din limba slavă (veche) silĩnĩkŭ.
Forme diferite ale cuvantului silnic: silnic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SILNIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj.

1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit2 (1).
       • Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare).
♦ Care este ilegal.

2. Greu de suportat, apăsător, penibil.

3. Care este nenatural; forțat.

4. Dificil, greoi, anevoios.
♦ (Rar) Silit2 (2).

II. S. m. și forme (Rar la forme) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum).

– Din limba slavă (veche) silĭnĭkŭ.
Forme diferite ale cuvantului silnic: silnic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

silnic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru silnic:


2) sílnic, -ă adjectiv (vechea slavă silĭnikŭ, stăpîn, puternic; limba rusă silnyĭ, puternic. vezi silă, năsîlnic). Puternic (Vechĭ): împărat silnic. Violent: moarte silnică. Forțat, silnic: munca silnică e o pedeapsă aflictivă și infamantă la care-s silițĭ criminaliĭ în ocne. Dezgustător, neplăcut: meserie silnică. Silnic la vorbă, tăcut, mocnit, taciturn. adverb Cu silă, cu dezgust: a răspunde silnic. vezi silnic

2.
Forme diferite ale cuvantului silnic: silnic-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SILNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SILNIC adjectiv

1. forțat, impus, silit. (Muncă silnic.)

2. brutal, forțat, violent. (Mijloace silnic.)

3. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, (învechit) volnic. (Măsuri silnic.)

4. afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, studiat, teatral, (rar) teatralist. Gesturi silnic; atitudine silnic.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SILNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC1 silniccă (silnicci,silnicce)

1) Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă.

2) Care se face cu de-a sila, prin constrângere; forțat.

3) rar Care este greu (de făcut, de rezolvat); cu dificultăți; anevoios. /<sl. siliniku
Forme diferite ale cuvantului silnic: silniccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

silnic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru silnic:
silnic a. violent. ║ m. plantă cu tulpina târîtoare și cu florile albastre sau violete (Glechoma hederacea): în medicina populară, planta servă de leac pentru boala de piept și de pântece. [slava SILĬNIKU, puternic].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SILNIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC1, silnici, substantiv masculin Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina tîrîtoare, cu flori albastre sau violete, ale cărei frunze și flori se întrebuințează în medicina populară (GLechoma hederacea).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SILNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SILNIC substantiv (BOT:; Glechoma hederaceum) (regional) nejelnică, orbalț, pelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (învechit) pristenior.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SILNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC2 silnicci forme Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. /<sl. siliniku
Forme diferite ale cuvantului silnic: silnicci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

silnic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru silnic:


1) sílnic (Prah.) și sílnică (Transilvania) forme, plural e (limba rusă šilĭnik, limbariță, despre šilo, sulă, supt infl. lui silnic

2. vezi șular). Pelungoasă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SILNIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC adjectiv

1. forțat, impus, silit. (Muncă silnic.)

2. brutal, forțat, violent. (Mijloace silnic.)

3. vezi abuziv.

4. vezi afectat.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

SILNIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC adjectiv verbal anevoios, dificil, grabnic, grăbit, greoi, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

silnic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru silnic:
silnic adjectiv verbal ANEVOIOS. DIFICIL. GRABNIC. GRĂBIT. GREOI. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

silnic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru silnic:
sílnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural sílnici; forme singular sílnică, plural sílnice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

silnic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru silnic:
sílnic1 adjectiv masculin, plural sílnici; forme sílnică, plural sílnice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

silnic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru silnic:
sílnic2 (popular) substantiv masculin, plural sílnici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SILNIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SILNIC:
SÍLNIC substantiv verbal siluitor.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

silnic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru silnic:
silnic substantiv verbal SILUITOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

silnic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru silnic:
silnic vezi senic.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'SILNIC'
SILLSILLASILLSSILMANÁLSÍLNICsílnicăsilnicéscsilnicéșteSILNICÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL silnic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului silnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Muncă silnic.
Mijloace silnic.
Măsuri silnic.
Gesturi silnic; atitudine silnic.
SÍLNIC1 silniccă silnicci,silnicce 1 Care se face în silă, cu neplăcere, fără tragere de inimă.
SÍLNIC2 silnicci forme Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale.
Muncă silnic.
Mijloace silnic.

GRAMATICA cuvântului silnic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului silnic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul silnic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul silnic sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • single icon La singular substantivul silnic are forma: sílnică
  • group icon La plural substantivul silnic are forma: sílnici
VEZI PLURALUL pentru silnic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE silnic?
Vezi cuvântul silnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul silnic?
[ sil-nic ]
Se pare că cuvântul silnic are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL silnic
Inţelegi mai uşor cuvântul silnic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, constînd din închisoare și muncă forțată în ocnele de sare
Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată în ocnele de sare
Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată în ocnele de sare

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL silnic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Verb predicativ?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
serie electrochimică
edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri
verb care poate forma singur predicatul unei propoziții
rasă de rațe domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app