 | as |
|
| Sfruntare [ sfrun-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU sfruntare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfruntare în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfruntare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTÁRE, sfruntări, substantiv feminin Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; prin extensie nerușinare, obrăznicie. Ceea ce spui acum este o nouă sfruntare. CAMIL PETRESCU, T. II 602. Mă mir că nu vi-i rușine să mințiți cu atîta sfruntare. REBREANU, I. 88. Durerea mea cumplită De oarba ta sfruntare acum e-năbușită. MACEDONSKI, O. II 274. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTARE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o sfruntare.) 2. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livresc) morgă, prezumție, (popular și fam.) țîfnă. (E de o sfruntare revoltătoare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTÁRE, sfruntări, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; prin extensie nerușinare, obrăznicie, impertinență. – vezi sfrunta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTÁRE, sfruntări, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; prin extensie nerușinare, obrăznicie, impertinență. – vezi sfrunta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; (prin extensie) nerușinare, obrăznicie. [< sfrunta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTÁRE sfruntareări forme rar 1) vezi A SFRUNTA. 2) Atitudine obraznică și disprețuitoare. /v. a sfrunta Forme diferite ale cuvantului sfruntare: sfruntareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfruntare: *sfruntáre forme (despre sfruntat). Nerușinare obraznică: a minți cu sfruntare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfruntare: sfruntáre (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfruntắrii; plural sfruntắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfruntare: sfruntáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfruntării; plural sfruntări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFRUNTARE: SFRUNTÁRE substantiv verbal înfruntare, sfidare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfruntare: sfruntare substantiv verbal ÎNFRUNTARE. SFIDARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sfruntare: sfruntare forme neobrăzare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFRUNTARE' SFRINȚÍREsfấrlășfronțuíSFRUNTÁSFRUNTÁRESFRUNTÁTsfrunteríeSFÚLGERSFULGERÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfruntare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfruntare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aruncă cuiva o sfruntare. E de o sfruntare revoltătoare. Aruncă cuiva o sfruntare. E de o sfruntare revoltătoare. SFRUNTÁRE sfruntareări forme rar 1 vezi A SFRUNTA. |
GRAMATICA cuvântului sfruntare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfruntare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfruntare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfruntare? Vezi cuvântul sfruntare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfruntare?[ sfrun-ta-re ] Se pare că cuvântul sfruntare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfruntare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără alegere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sfruntare are forma: sfruntắri
