 | as |
|
| Sfîrşi [ sfîr-şi ] VEZI SINONIME PENTRU sfîrşi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfirsi în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfirsi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRȘI: SFÎRȘÍ, sfîrșesc, verb IV. 1. tranzitiv A duce un lucru la capăt, a termina, a isprăvi, a mîntui. Eu pe Titi îl las să-și sfîrșească liceul. CĂLINESCU, E. O. I 29. Cum a sfîrșit de zis aceste, deodată s-a stîrnit un vînt năprasnic și... a rîdicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 88. • absolut Ți-am făcut slujbele cu care m-ai însărcinat. Socotesc că acum am sfîrșit. ISPIRESCU, L. 30. Ptiu! mă! zise frate-său după ce l-a lăsat să sfîrșească. CREANGĂ, P. 45. ♦ A aduce la îndeplinire, a executa, a săvîrși, a face. Îmi vei fi de ajutor să sfîrșesc ce am pus de gînd. ISPIRESCU, L. 16. ♦ A trage o concluzie, a încheia, a conchide. verb reflexiv:eau să mă duc la apa Răutului... sfîrși c-un glas blînd Șoimaru. SADOVEANU, O. VII 22. Mă întorc iar la mine în sat, sfîrși bătrînul resemnat. BART, S. M. 33. 2. reflexiv și intranzitiv A ajunge la capăt, a înceta de a mai exista, a se termina; a lua sfîrșit. Noaptea asta nu se va sfîrși niciodată. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. De la o verb reflexiv:eme valea s-a sfîrșit și s-a început un deal. CREANGĂ, P. 41. Țesutul încetează cînd firele sfîrșesc. BELDICEANU, P. 69. Ceremonia se sfîrșise. NEGRUZZI, S. I 53. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») Discuțiile se sfîrșeau nu rareori cu petreceri și hoinăriri pînă la ziuă. CĂLINESCU, E. 183. Digul care desparte Dunărea de mare sfîrșește cu farul verde. BART, E. 250. Apoi și luna plină cu secere sfîrșește. BELDICEANU, P. 133. • Expresia: A sfîrși cu ceva = a nu se mai ocupa de ceva, a nu mai vorbi despre ceva. Ia mai sfîrșește odată cu lupul cela; altăceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123. A sfîrși cu cineva = a rupe relațiile cu cineva, a se supăra pe cineva. Am crezut că am sfîrșit cu el pentru toată viața. CAMIL PETRESCU, U. N. 159. ♦ tranzitiv A epuiza. Robinson a sfîrșit roadele copaciului cocos ce găsise. DRĂGHICI, R. 57. 3. intranzitiv A ajunge la un sfîrșit rău. Criminalul a sfîrșit la închisoare. • (tranzitiv, în expresie) A o sfîrși rău = a ajunge într-o situație proastă, a decădea. ♦ (Urmat de un infinitiv precedat de prepoziție «prin») A ajunge să... Mihai era zeflemisit cu vorba «poetul», așa încît, înghimpat adesea cu aluzii răutăcioase despre nulitatea sa, sfîrși prin a evita casa părintească. CĂLINESCU, E. 24. Sfîrșeau prin a se convinge. CAMIL PETRESCU, O. II 480. 4. reflexiv A se prăpădi, a muri. Căzu la pat și se sfîrși în trei zile. C. PETRESCU, R. DR. 96. M-am deprins, în multele nopți de friguri și de nesomn, cu ideea că azi-mîine trebuie să mă sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 424. Și de zile se sfîrșește. ALECSANDRI, P. P. 260. ♦ tranzitiv A omorî. Am greșit cu săneața în vierul cel dintăi... – Eu l-am pălit în frunte, de aceea l-am sfîrșit. SADOVEANU, O. I 66. Rămaseră pe loc numai morții și răniții, pe care-i sfîrșeau de zile săbiile și sulițele. id. ib. VII 154. ♦ (Adesea urmat de determinări cauzale introduse prin prepoziție «de») A slăbi, a se muia, a fi istovit, a nu mai avea putere. Flămînzi copiii-n drum ne mor Și ne sfîrșim de mila lor, Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pămînt. COȘBUC, P. I 208. Mă sfîrșesc de foame. RETEGANUL, P. I 35. Iată, mă sfîrșesc de dragoste pentru tine. ISPIRESCU, L. 29. Vai! nu mai pot, cad pe cale, Mă sfîrșesc amar de jale. ALECSANDRI, P. P. 282. • Expresia: A se sfîrsi la inimă vezi inimă (II 1 b). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFÎRȘI: SFÎRȘI verb 1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) termina, (livresc) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (popular) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilvania) a (se) sculi, (învechit) a (se) săvîrși. (A sfirsi treaba; spectacolul s-a sfirsi.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a termina, (livresc) a fini. (A sfirsi o lucrare începută.) 3. a desăvîrși, a încheia, a termina. (A sfirsi opera începută de alții.) 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a termina, (astăzi rar) a slei, (popular) a găta, a mîntui. (A sfirsi tot ce avea de spus.) 5. a isprăvi, a încheia, a închide, a termina. (Să sfirsi discuția.) 6. a conchide, a încheia, (livresc) a concluziona. (Vorbitorul a sfirsi astfel...) 7. a ieși, a se isprăvi, a se termina. (Cum s-o sfirsi, să se sfirsi.) 8. a se încheia, a se termina, (învechit și popular) a se petrece, (învechit și regional) a se obîrși. (Toate trec și se sfirsi.) 9. a absolvi, a isprăvi, a termina. (A sfirsi liceul.) 10. a se încheia, a se solda, a se termina. (Disputa s-a sfirsi cu un eșec.) 11. a încheia, a lichida, a termina. (Să sfirsi toate socotelile.) 12. a înceta, a pieri. (Fericirea lui s-a sfirsi.) 13. a se duce, a se încheia, a se termina, a trece. (S-a sfirsi și vacanța!) 14. a expira, a se isprăvi, a se încheia, a se termina. (S-a sfirsi termenul de garanție.) 15. a (se) consuma, a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, a (se) topi. (Au sfirsi toate proviziile.) 16. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a sta, a se termina, (învechit și popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma. (Vijelia, ploaia s-a sfirsi.) 17. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a se stinge, a sucomba, (livresc) a repauza, (învechit și popular) a se săvîrși, (învechit și regional) a pristăvi, (învechit) a se proslăvi, (ironic) a crăpa, a plesni, (învechit și regional ironic) a se sparge, (figurat și fam. ) a se curăța, (figurat) a adormi, (livresc figurat) a expira, (învechit și popular figurat) a pica, (învechit și regional figurat) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (S-a sfirsi ieri la amiază.) 18. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (regional) a stoci, (prin Olt. și Muntenia) a dehobi, (învechit) a zămorî, (figurat) a suge. (Munca continuă l-a sfirsi.) 19. a leșina. (Se sfirsi de foame, de oboseală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sfîrși: sfîrșí (-șésc, -ít), verb – 1. A termina, a isprăvi. – 2. (reflexiv) A se termina, a lua sfîrșit. – 3. (reflexiv) A se prăpădi, a muri. – Variante săvîrși. Megl. sfășǫs. limba slavă (veche) sŭvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 449). – derivat sfîrșenie, substantiv feminin (învechit, terminare, moarte); sfîrșală, substantiv feminin (slăbiciune, leșin, terminat, isprăvit; substantiv neutru, final, moarte); nesfîrșit, adjectiv (infinit); săvîrșitor, adjectiv (înfăptuitor, făuritor); desăvîrși, verb (a isprăvi; a finisa; a perfecționa); desăvîrșit, adjectiv (perfect, exact). Forme diferite ale cuvantului sfirsi: -șésc sfirsi-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfîrși: sfîrși verb vezi ASASINA. DEVASTA. DISTRUGE. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. NIMICI. OMORÎ. PÎRJOLI. PRĂPĂDI. PUSTII. REALIZA. SUPRIMA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFIRSI' sfîrșeálăsfîrșeníesfîrșéscSFÎRȘEȘTESFÎRȘÍSFÎRȘÍREsfîrșítsfîrșiturăsfîrtai |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfîrși Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfîrși dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A sfîrși treaba; spectacolul s-a sfîrși. A sfîrși o lucrare începută. A sfîrși opera începută de alții. A sfîrși tot ce avea de spus. Să sfîrși discuția. Vorbitorul a sfîrși astfel. Cum s-o sfîrși, să se sfîrși. Toate trec și se sfîrși. A sfîrși liceul. Disputa s-a sfîrși cu un eșec. Să sfîrși toate socotelile. Fericirea lui s-a sfîrși. S-a sfîrși și vacanța! 14. S-a sfîrși termenul de garanție. Au sfîrși toate proviziile. Vijelia, ploaia s-a sfîrși. S-a sfîrși ieri la amiază. Munca continuă l-a sfîrși. Se sfîrși de foame, de oboseală. |
GRAMATICA cuvântului sfîrși? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfîrși. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfîrși poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfîrşi? Vezi cuvântul sfîrşi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfîrşi?[ sfîr-şi ] Se pare că cuvântul sfîrşi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sfîrși Inţelegi mai uşor cuvântul sfîrși dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sfîrși cu ceva = a nu se mai ocupa de ceva, a nu mai vorbi despre ceva A sfîrși cu cineva = a rupe relațiile cu cineva, a se supăra pe cineva tranzitiv, în expresie A o sfîrși rău = a ajunge într-o situație proastă, a decădea |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: , cu atât?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
