 | as |
|
| Sfîrîi [ sfî-rî-i ] VEZI SINONIME PENTRU sfîrîi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfiri în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfiri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRÎI: SFÎRÎÍ, sfî́rîi, verb IV. intranzitiv 1. (În special despre materii grase) A trosni ușor și continuu cînd arde sau se prăjește pe foc. Pe vatră sfîrîia, într-un hîrb de ceaun, friptura de purcel. SADOVEANU, O. I 351. Hribii, așezați pe spete și cu pîntecele-n sus, sfîrîiau pe cărbuni. HOGAȘ, M. N. 117. A luat pielea cea de porc... și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dînsa au început a pîrîi și pielea a sfîrîi. CREANGĂ, O. I 52. • (Prin metonimie) Lumina lămpii sfîrîia, împuținată și fumegoasă. C. PETRESCU, A. 118. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINESCU, O. I 52. • figurat Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257. ♦ A se prăji. Puse într-un hîrb de ceaun la sfîrîit slănină și bucăți afumate de porc. SADOVEANU, B. 94. 2. (Despre insecte) A produce sunete ascuțite, continue, caracteristice speciei. vezi țîrîi. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80. • figurat De pretutindeni, toate, într-un susur nedeslușit, sfîrîiau a uscăciune. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Despre păsări) A mișca repede și zgomotos din aripi, producînd un sunet caracteristic. vezi fîlfîi. Prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Canarii sfîrîiau din pene și piuiau, privighetorile doineau, un papagal, sub o cupolă de sîrmă, se alinta și vorbea ca un copil! GALACTION, O. I 328. Păsările, stîrnite de cîine, izbucneau din cuiburi, sfîrîiau din aripi, mînate drept în față. C. PETRESCU, S. 27. 3. (Despre obiecte) A produce (printr-o mișcare de învîrtire continuă) un zgomot ușor. vezi bîzîí. Fusul sfîrîie aspru între degetele osoase. C. PETRESCU, R. DR. 305. Sfîrîie roatele tipografiilor fără minută de odihnă. CARAGIALE, N. forme 60. Și tot toarce cloanța, toarce... Fusu-i răpide se-ntoarce, Iute-n aer sfîrîind. ALECSANDRI, P. A. 37. • Expresia: A-i sfîrîi cuiva inima = a i se zbate cuiva inima (de dor, de dragoste). Nu știu dacă ție îți place ori ba, dară mie îmi sfîrîie inima după dînsul. ISPIRESCU, L. 387. Cum sfîrîia fusul roții, așa-mi sfîrîia inima-n mine, de dragostea Măriucăi! CREANGĂ, A. 63. A-i sfîrîi cuiva călcîiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). • tranzitiv factitiv Cu obrazul culcat pe vioară, cu ochii închiși, își sfîrîie degetele pe strune. REBREANU, I. 11. Pe pragul casei lui Țigău, Rusanda își sfîrîia fusul grăbit între degete. POPA, vezi 275. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. ♦ A produce un zgomot ușor, continuu. Mașina se oprise pe șoseaua pustie... și motorul vibra și sfîrîia potolit. DUMITRIU, N. 272. Părintele Filip turna în pahare un vin alb, subțirel, care sfîrîia și tresărea în stropi. SADOVEANU, O. VIII 100. Iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei. id. forme J. 554. 4. A se mișca foarte repede (dînd iluzia că produce zgomote). Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi, și fluierele picioarelor, subțiri ca la cocostîrc, sfîrîiau. Fugea, zbura... SADOVEANU, O. VII 358. Picioarele flăcăilor sfîrîiau, spulberau ceva nevăzut. CAMIL PETRESCU, O. I 118. Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrîie În apărare. BOLINTINEANU, O. 74. • Expresia: Fuge (sau merge) de-i sfîrîie călcîiele = fuge foarte tare. Mergea... glonț spre acel palat minunat, de-i sfîrîiau călcîiele. POPESCU, B. II 28. – prezent industrie și: sfîrîiesc (COȘBUC, P. II 55, NEGRUZZI, S. II 201). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRÎIT: SFÎRÎÍT1 substantiv neutru Faptul de a sfîrîi; zgomotul produs de arderea unei materii grase, de bîzîitul insectelor, de bătaia rapidă a aripilor etc. vezi sfîrîială. Se liniștiră toți; numai sfîrîitul molcomit al lămpilor se mai auzea. MIHALE, O. 218. Un fel de țînțar mare, care... produce numai un fel de sfîrîit din aripi. MARIAN, INS. 328. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRÎIT: SFÎRÎÍT2, -Ă, sfîrîiți, -te, adjectiv (Rar, despre mîncări) Care produce un zgomot caracteristic cînd se prăjește în grăsime. Mirosul mititeilor sfîrîiți. C. PETRESCU, A. R. 9. • (Prin metonimie) Mîncă într-un birt cu miros sfîrîit de mititei. C. PETRESCU, C. vezi 39. Forme diferite ale cuvantului sfiriit: sfiriit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFIRI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
GRAMATICA cuvântului SFÎRÎIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfîrîit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SFÎRÎIT poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfîrîi? Vezi cuvântul sfîrîi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfîrîi?[ sfî-rî-i ] Se pare că cuvântul sfîrîi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SFÎRÎIT Inţelegi mai uşor cuvântul sfîrîit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i sfîrîi cuiva inima = a i se zbate cuiva inima de dor, de dragoste A-i sfîrîi cuiva călcîiele după cineva = a se îndrăgosti tare de cineva Fuge sau merge de-i sfîrîie călcîiele = fuge foarte tare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sens unic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
