eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sfirc


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Sfîrc [ sfîrc ]
VEZI SINONIME PENTRU sfîrc PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sfirc în mai multe dicționare

Definițiile pentru sfirc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRC:
SFÎRC, sfîrcuri, substantiv neutru

1. Vîrful elastic, moale sau cartilaginos al anumitor organe. Femeia își făcu loc alături de dînsul, astupînd gura copilului cu sfîrcul pieptului. REBREANU,

I. 34. Foc îmi ieșea din sfîrcurile urechilor și mînile îmi erau înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Bastonul... nu atinse decît ușor sfîrcul urechii amicului nostru. CARAGIALE, M. 91.
♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgîrci. Coastele sînt legate de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poată mișca. La TDRG.

2. Vîrful flexibil al mustăților, al cozii animalelor și, prin analogie, al unui bici. Mustața căruntă îi era răsucită și întărită cu săpun la sfîrcuri. SADOVEANU, O. VI 343. S-a așezat jos, privind mulțimea și legănîndu-și sfîrcul de coadă copoiesc. POPA, vezi 109. Călușeii, atinși cu sfîrcul biciului, porniră pe podul de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 34.
♦ (Rar) Vîrful altor obiecte. Se culcă cu soarele la sfîrcul opincilor. GALACTION, O. I 46. Norii se grămădeau unul peste altul pe muchea dealurilor, zdrențuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor. La TDRG- Ci mai tare mi-l bătea... Cu sfîrcul paloșului. TEODORESCU, P. P. 542.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sfîrc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfîrc:
sfîrc n., plural urĭ (vechea slavă svirŭkŭ, sunet, fluĭer, limba bulgară svirka, fluĭer, nsl. šverk, lovitură de șfichĭ). Șfichĭ: sfîrcu biciuluĭ. Gurguĭ (de țîță): sfîrcu țîțeĭ. Zgîrcĭ, cartilagine (pin confuziune): sfîrcu urechiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SFÎRC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFÎRC:
SFÎRC s.

1. (anatomie) gurgui, mamelon. (sfirc sînului.)

2. (anatomie) zgîrci. (sfirc nasului; sfirc urechii.)

3. pleasnă, șfichi, (regional) plesnitoare, șugar. (sfirc de bici.)

4. (la plural ) aripi (la plural). (sfirc la fundul butoiului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sfîrc
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfîrc:
sfîrc substantiv verbal LIGAMENT. TENDON. VENĂ. VÎNĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SFIRC'
sfioșíesfîrSFÎRASFIRÂIÓCsfîrcsfírcăsfîrcelSFÎRCEȘTISFÎRCÎÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfîrc
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfîrc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Sfîrc sînului.
Sfîrc nasului; sfîrc urechii.
Sfîrc de bici.
Sfîrc la fundul butoiului.

GRAMATICA cuvântului sfîrc?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfîrc.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfîrc poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sfîrc sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE sfîrc?
Vezi cuvântul sfîrc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfîrc?
[ sfîrc ]
Se pare că cuvântul sfîrc are o silabă

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Copil de trupă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
instalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie
florin de aur et
copil orfan crescut și educat de o unitate militară
în cea mai proastă stare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app