|
Sfinţitură [ sfin-ţi-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU sfinţitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfintitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfintitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFINȚITURĂ: SFINȚITÚRĂ, sfințituri, substantiv feminin (Rar) Faptul de a sfinți; (concretizat) obiect sfințit. Sfințituri de la paști: pască, coji de ouă și slănină. PAMFILE, A. R. 59. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFINȚITURĂ: SFINȚITÚRĂ, sfințituri, substantiv feminin (Rar) Faptul de a sfinți1; (concret) obiect sfințit. – Sfinți1 + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFINȚITURĂ: SFINȚITÚRĂ, sfințituri, substantiv feminin (Rar) Faptul de a sfinți1; (concret) obiect sfințit. – Sfinți1 + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfințitură: sfințitúră forme, plural ĭ. popular Lucru sfințit (colivă, prescurĭ, pască, cozonacĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfințitură: sfințitúră (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfințitúrii; plural sfințitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfințitură: sfințitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfințitúrii; plural sfințitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfințitură: sfințitură substantiv verbal HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFINTITURA' sfințítăsfințitátesfințitoáresfințitórSFINȚITÚRĂsfințoáicăsfîntulSFÎNTULÉȚSFINX |
GRAMATICA cuvântului sfințitură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfințitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfințitură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfinţitură? Vezi cuvântul sfinţitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfinţitură?[ sfin-ţi-tu-ră ] Se pare că cuvântul sfinţitură are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfințitură |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cam așa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|