 | as |
|
| Sfinţire [ sfin-ţi-re ] VEZI SINONIME PENTRU sfinţire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfintire în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfintire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFINȚIRE: SFINȚÍRE, sfințiri, substantiv feminin Acțiunea de a sfinți. Cîte tîrnosiri și sfințiri de biserici... CREANGĂ, A. 74. ♦ Consfințire, consacrare. Dreptul la muncă este condiția și rezultatul slobozeniei, exercițiul muncii este sfințirea și practica egalității. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFINȚIRE: SFINȚIRE substantiv (termen bisericesc) 1. canonizare, (livresc) sanctificare, (învechit) sacrare, sanctificație. (sfintire a unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, tîrnoseală, tîrnosire, (învechit) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (sfintire a unei biserici.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFINȚIRE: SFINȚÍRE, sfințiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. • (termen bisericesc) Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. ♦ (învechit) Consfințire, consacrare. – vezi sfinți1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFINȚIRE: SFINȚÍRE substantiv verbal amurg, apus, asfințit, biserică, casa domnului, consacrare, consfințire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfințire: sfințire substantiv verbal AMURG. APUS. ASFINȚIT. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. CONSACRARE. CONSFINȚIRE. FIXARE. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE. ÎNSERARE. SEARĂ. STABILIRE. STATORNICIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFINȚIRE: SFINȚÍRE, sfințiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (învechit) Consfințire, consacrare. – vezi sfinți1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfințire: sfințíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfințírii; plural sfințíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfințire: sfințíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfințírii; plural sfințíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFINTIRE' SFINȚEȘTISFÍNTEȚĂSFINȚÍSFINȚÍESFINȚÍRESFINȚIȘÓRSFINȚÍTsfințítăsfințitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfințire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfințire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sfințire unui martir. Sfințire unei biserici. Sfințire a unui martir. Sfințire a unei biserici. |
GRAMATICA cuvântului sfințire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfințire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfințire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfinţire? Vezi cuvântul sfinţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfinţire?[ sfin-ţi-re ] Se pare că cuvântul sfinţire are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfințire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adverbial a lega fedeleș?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sfințire are forma: sfințíri
