 | as |
|
| Sfinţenie [ sfin-ţe-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU sfinţenie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfintenie în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfintenie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFINȚENIE: SFINȚÉNIE substantiv feminin (Astăzi cu sensul bisericesc atenuat sau pierdut) Calitatea de a fi sfînt. Intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea cînd murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. EMINESCU, N. 62. Doamnă, rugămințile voastre, lacrimile unui bătrîn, sfințenia legăturii ce vă unește, toate mă invită a mă pleca. NEGRUZZI, S. III 144. • Locuţiune adverbiala Cu sfințenie = cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate. Toți îl ascultau cu sfințenie. BASSARABESCU, substantiv neutru 171. Pornește pînă te văd și-ți fă datoria cu sfințenie. CREANGĂ, P. 316. (Glumeț) Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile. BART, S. M. 27. – Variantă: sînțénie (ISPIRESCU, L. 42) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SFINȚENIE: SFINȚÉNIE forme rel. Însușirea de a fi sfânt, atribuită unei persoane sau unui obiect de biserică. • Cu sfintenie a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; întocmai. [G.-D. sfințeniei] /a sfinți + sufix sfintenieenie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfințenie: sfințénie forme (despre sfînt cu sufixu -enie. Cp. cu sfeștanie). Calitatea de a fi sfînt, sanctitate. Acțiunea de a sfinți. Lucru sfînt. Cu sfințenie, cu mare evlavie, cu mare respect: a păstra cu sfințenie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFINȚENIE: SFINȚÉNIE substantiv feminin (termen bisericesc) Calitate a ceea ce este sfânt. • Locuţiune adverbiala Cu sfințenie = cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + sufix -enie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFINȚENIE: SFINȚÉNIE substantiv feminin Calitate a ceea ce este sfânt. • Locuţiune adverbiala Cu sfințenie = cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + sufix -enic. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfințenie: sfințénie substantiv feminin (silabe -ni-e), articulat sfințénia (silabe -ni-a), genitiv dativ articulat sfințéniei; plural sfințénii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFINȚENIE: SFINȚENIE substantiv (livresc) sanctitate, (rar) sacralltate, (învechit și popular) sînțenie, (învechit) sfinție. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfințenie: sfințénie (-ni-e) substantiv feminin, articulat sfințénia (-ni-a), genitiv dativ sfințénii, articulat sfințéniei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFINȚENIE: SFINȚÉNIE substantiv verbal consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfințenie: sfințenie substantiv verbal CONSACRARE. SFEȘTANIE. SFINȚIRE. TÎRNOSEALĂ. TÎRNOSIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sfințenie: sfințenie forme însușirea celor sfinte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFINTENIE' sfîntSFÍNTEsfințeálăSfint/eniSFINȚÉNIEsfintéscSfințescuSFINȚEȘTISFÍNTEȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfințenie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfințenie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • Cu sfințenie a cu pietate; cu evlavie; b cu exactitate; întocmai. Sfințeniei] /a sfinți + sufix sfințenieenie. |
GRAMATICA cuvântului sfințenie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfințenie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfințenie poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfinţenie? Vezi cuvântul sfinţenie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfinţenie?[ sfin-ţe-ni-e ] Se pare că cuvântul sfinţenie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sfințenie Inţelegi mai uşor cuvântul sfințenie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu sfințenie = cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate Locuţiune adverbiala Cu sfințenie = cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate; corect Locuţiune adverbiala Cu sfințenie = cu evlavie; prin extensie cu exactitate, cu scrupulozitate; corect |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfințenie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abatere de la regulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sfințenie are forma: sfințénii
