|
Sfiiciune [ sfi-i-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU sfiiciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfiiciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfiiciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFIICIUNE: SFIICIÚNE, sfiiciuni, substantiv feminin Atitudine sfioasă; sfială. Cu oarecare sfiiciune, Gheorghe Dima a încercat să intre în vorbă cu un unchieș negricios. GALAN, Z. R. 31. [Coșbuc] zugrăvește iubirea... altora. Și aceasta nu din cauza sfiiciunii – poetul numai sfios nu e. GHEREA, ST. Hristos III 120. Atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Rar) Persoană sfioasă. Jupînița Marușca a lui Hudici e un fel de sfiiciune bălaie. SADOVEANU, forme J. 302. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFIICIUNE: SFIICIUNE s. 1. jenă, rușine, sfială, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, (popular) rușinare, (învechit și regional) rușință, (învechit) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de sfiiciune.) 2. rușine, sfială, timiditate, (rar) sfiire, sfioșenie, (învechit) sființă. (sfiiciune unui copil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFIICIUNE: SFIICIÚNE, sfiiciuni, substantiv feminin (Rar) 1. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios. 2. Atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală. [ pronunție: sfi-i-] – Sfii + sufix -ciune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFIICIUNE: SFIICIÚNE, sfiiciuni, substantiv feminin Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [ pronunție: sfi-i-] – Sfii + sufix -ciune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfiiciune: sfiiciúne substantiv feminin (silabe sfi-i-), genitiv dativ articulat sfiiciúnii; (manifestări) plural sfiiciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfiiciune: sfiiciúne (rar) (sfi-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfiiciúnii; (manifestări) plural sfiiciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFIICIUNE' SFIGMOTENSIOMÉTRUSFIÍSFIIASFIICIÓSSFIICIÚNESFIÍNȚĂSFIÍREsfíjerșfiluí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SFIICIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfiiciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un sentiment de sfiiciune. Sfiiciune unui copil. |
GRAMATICA cuvântului SFIICIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfiiciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SFIICIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfiiciune? Vezi cuvântul sfiiciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfiiciune?[ sfi-i-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul sfiiciune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SFIICIUNE |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A întinde cuiva mâna sau mâinile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|