eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sfecla


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Sfeclă [ sfe-clă ]
VEZI SINONIME PENTRU sfeclă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sfecla în mai multe dicționare

Definițiile pentru sfecla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SFECLĂ:
SFÉCLĂ (< limba slavă (veche) ) substantiv feminin Nume dat unor plante anuale, bienale și perene din genul Beta, familia chenopodiaceelor. Se cunosc 15 specii.
       • Sfecla de zahăr = plantă erbacee, originară din bazinul mediteranean, cultivată în zona temperată, cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-aqlungite sau cordiforme (Beta vulgaris variantă altissima); rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului. Frunzele și coletele sunt folosite ca furaj. Cultivată din Antic., cu c. 2000 de ani î. Hr., fiind folosită în alimentație. Sfecla furajeră = plantă erbacee, meliferă, de origine mediteraneană, cu rădăcină voluminoasă, ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr (Beta vulgaris variantă crassa); cultivată pentru hrana animalelor. Frunzele și rădăcinile au proprietăți terapeutice. Sfecla roșie = plantă erbacee, legumicolă, oroginară din regiunile învecinate M. Mediterane, cultivată pentru rădăcinile sale tuberizate, rotunde sau alungite, de culoare roșie, bogate în substanțe nutritive (Beta vulgaris variantă conditiva). Folosită mult în alimentație, în industria conservelor. Rădăcinile și frunzele sunt folosite în medicina umană tradițională (bactericide, citostatice, tonifiante, laxative etc.). Sfecla pentru frunze și pețiol = mangold.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

SFECLĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFECLĂ:
SFÉCLĂ, sfecle, substantiv feminin Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta).
       • Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris).

– Din limba slavă (veche) sveklŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SFECLĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFECLĂ:
SFÉCLĂ, sfecle, substantiv feminin Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta).
       • Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite cu uri conținut de 14-22% zahăr și utilizată în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris).

– Din limba slavă (veche) sveklŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SFECLĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFECLĂ:
SFÉCLĂ, sfecle, substantiv feminin Plantă erbacee cu frunzele lucioase, cu o rădăcină cărnoasă, de culoare (după specii) albă sau roșie, folosită (după specii) ca aliment, ca plantă furajeră sau, în industrie, pentru extragerea zahărului (Beta vulgaris). Necula lui moș Radu, vestitul jucăuș, în fruntea brîului, avea fața roșă ca sfecla. BUJOR, S. 100. Iaca!... Da ce-ai pățit, Tîndală? Ți-e nasul roș și umflat ca o sfeclă. ALECSANDRI, T. I 428. Foicică, foi de sfecle, Nu-mi mai zice pe porecle. TEODORESCU, P. P. 337.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sfeclă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfeclă:
sféclă forme, plural e (vechea slavă sîrb. svekla, limba bulgară cveklo, limba rusă svëkla, ung. ceklá, limba neogreacă sévklon, sévtlon, despre vgr. seûtlon). O legumă chenopodiacee (beta) care are o rădăcină cărnoasă, uneorĭ grea de cîteva chilograme, roșie saŭ și albă. Din ia se scoate zahăr. Roș ca sfecla, foarte roș (de rușine, de fugă). vezi morcov, nap.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SFECLĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SFECLĂ:
SFÉCLĂ sfeclae forme Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă, albă sau roșie, folosită în alimentație, în industrie și ca nutreț. sfecla de zahăr. [G.-D. sfeclei; silabe sfe-clă] /<bulg. sveklo
Forme diferite ale cuvantului sfecla: sfeclae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

sfeclă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sfeclă:
sfeclă forme plantă de coloare roșie sau albă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, ce servă de nutreț vitelor și din care se scoate zahăr (Beta) [Moldova sveclă = slava SVEKLA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SFECLĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFECLĂ:
SFECLĂ substantiv (botanică)

1. (Beta) (prin Maramures) burac, (Moldova) pangea.

2. sfeclă furajeră (Beta vulgaris) = (regional) ripă.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sfeclă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfeclă:
sféclă substantiv feminin (silabe -clă), genitiv dativ articulat sféclei; plural sfécle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sfeclă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfeclă:
sféclă (sfe-clă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sféclei; plural sfécle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SFECLA'
sfaturéleSFAXsfeatȘFÉBELĂSFÉCLĂsfecléscSFECLÍsfeclíresfeclít

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfeclă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfeclă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SFÉCLĂ sfeclăe forme Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă, albă sau roșie, folosită în alimentație, în industrie și ca nutreț.
Sfeclă de zahăr.

GRAMATICA cuvântului sfeclă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfeclă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfeclă poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sfeclă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul sfeclă are forma: sfécle
VEZI PLURALUL pentru sfeclă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE sfeclă?
Vezi cuvântul sfeclă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfeclă?
[ sfe-clă ]
Se pare că cuvântul sfeclă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL sfeclă
Inţelegi mai uşor cuvântul sfeclă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
De zahăr = plantă erbacee, originară din bazinul mediteranean, cultivată în zona temperată, cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-aqlungite sau cordiforme Beta vulgaris variantă altissima; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului
Furajeră = plantă erbacee, meliferă, de origine mediteraneană, cu rădăcină voluminoasă, ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr Beta vulgaris variantă crassa; cultivată pentru hrana animalelor
Roșie = plantă erbacee, legumicolă, oroginară din regiunile învecinate M
Pentru frunze și pețiol = mangold
Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului Beta vulgaris-saccharifera
Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor Beta vulgaris
Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite cu uri conținut de 14-22% zahăr și utilizată în industria zahărului și a alcoolului Beta vulgaris-saccharifera
Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor Beta vulgaris
Sfeclă forme plantă de coloare roșie sau albă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, ce servă de nutreț vitelor și din care se scoate zahăr Beta Moldova sveclă = slava SVEKLA
Sfeclă furajeră Beta vulgaris = regional ripă
Sfeclă furajeră Beta vulgaris = regional ripă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfeclă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pronume demonstrativ indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor ce e aceasta? locuțiune adverbiala pentru aceasta?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
nutrețuri complexe obținute pe cale industrială, prin amestecarea diferitelor leguminoase, concentrate, reziduuri industriale, săruri minerale etc
a locuțiune conjuncție prin urmare, deci; b locuțiune adverbiala conform dispozițiilor, situației etc
din această cauză, de aceea
a a se împotrivi, a se opune; b a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app