 | as |
|
| Sfărîma [ sfă-rî-ma ] VEZI SINONIME PENTRU sfărîma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfarima în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfarima din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFĂRÎMA: SFĂRÎMÁ, sfărî́m, verb I. (Și în forma sfărma). 1. tranzitiv A sparge (în bucăți mici); a zdrobi. Oamenii pun mîna pe ciocan, pe daltă și pe dinamită și încep să sfărîme stînca. BOGZA, Ț. 53. E de mirare, domnule, cum de nu i-a sfărmat capul. C. PETRESCU, C. vezi 35. În cîteva clipe sfărîmară tot ce se găsea în odaie. REBREANU, R. II 204. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul peste car, de-l sfarmă, și peste boi, de-i ucide. CREANGĂ, P. 46. • (Poetic) Un izvor Sfărîmă bobi de aur și de mărgăritare. EFTIMIU, C. 118. • Expresia: A sfărîma lanțurile robiei = a recuceri libertatea. A-și sfărîma capul (sau mintea) = a se frămînta; a-și bate capul. Am destule necazuri ale mele... ca să-mi mai sfarm eu capul și să mă amestec unde n-am cădere. C. PETRESCU, R. DR. 159. De ce să-și sfarme capul cu atîta carte? REBREANU, I. 52. Oricît îmi sfărm capul... nu-i chip s-o scot la cale. RETEGANUL, P. III 37. • reflexiv Focul, în umbra odăii, pîlpîie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. SADOVEANU, O. VII 334. Roata de dinainte se izbi de el în repegiune și se sfărmă pe locuțiune ALECSANDRI, O. P. 259. (Poetic) Lăsă să-i lunece de-a lungul obrajilor două lacrimi grele ce i se sfărîmară în stropi de-argint. MIRONESCU, S. A. 86. 2. tranzitiv A omorî, a distruge, a nimici. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să nalțe dreapta lui de fier, Să prindă fulgerul din cer? COȘBUC, P. I 146. Cine ești? Spune, că te sfărîm! ALECSANDRI, T. I 268. • reflexiv (Prin exagerare) Fiică-sa însă plîngea de se sfărma. SBIERA, P. 126. 3. tranzitiv figurat (Complementul este un abstract) A destrăma, a spulbera, a risipi, a împrăștia. Vuietul morii sfărma tăcerea zăvoaielor și se ridica deasupra freamătului apelor. SADOVEANU, O. I 68. Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărîmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. REBREANU, R. I 161. Necinstea în politică sfărîmă datoriile și drepturile unei națiuni întregi. DEMETRESCU, O. 207. • reflexiv Unitatea falsă, la care... supuse prin silă lumea, trebui să se sfarme, ca să facă loc unei organizări progresive. BĂLCESCU, O. II 6. (Poetic) În suflet simt cum negura se sfarmă Și se-mpletește albă dimineață. GOGA, P. 26. ♦ reflexiv figurat A se zbate, a se frămînta, a se chinui, a se strădui să... Dar de, boierule, nici ei n-au pămînt și de aceea se tot sfarmă să cîștige. REBREANU, R. I 191. De cînd așteptăm și ne sfărîmăm. GALKACTION, O. I 200. – Variante: sfărmá, sfarm și sfărm, sfărămá (NEGRUZZI, S. I 139) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFĂRÎMA: SFĂRÎMA verb 1. a zdrobi, (popular) a zobi, (Banat și Transilvania) a zdroși, (învechit) a zdruncina. (A sfarima paharul de pămînt.) 2. a (se) fărîma, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A sfarima paharul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (popular) a sparge. (A sfarima o ceapă.) 4. a sparge, (regional) a strica. (sfarima nuci, alune.) 5. a fărîmița, a mărunți, (rar) a amănunți, (Banat și Transilvania) a mleci. (A sfarima un aliment în gură.) 6. a mărunți, a pisa, a zdrobi, (învechit și popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familial) a pisăgi. (A sfarima sare.) 7. a zdrobi, (învechit și regional) a răzbi. (I-a sfarima capul.) 8. a (se) zdrobi, (învechit și regional) a (se) risipi. (Corabia s-a sfarima de stînci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (Valurile se sfarima de țărm.) 10. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a zdrobi, a zvînta, (învechit și popular) a pierde, a răpune, a risipi, (popular) a isprăvi, a zdrumica, (învechit și regional) a sodomi, (regional) a litrosi, (prin Transilvania) a potroși, (învechit) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism învechit) a afanisi, (figurat) a secera, a spulbera. (I-a sfarima pe dușmani.) 11.* (figurat) a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a sfarima toate iluziile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfărîma: sfărîma verb vezi CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONSUMA. CRĂPA. DESPICA. DISTRUGE. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. NIMICI. OSTENI. SFORȚA. SILI. SPARGE. SPINTECA. STRĂDUI. TĂIA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfărîmă: sfărîmă substantiv verbal FĂRÎMĂ. FIRIMITURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFARIMA' șfărghiátSFÁRGHIEsfărísfărîm-SFĂRÎMÁSFĂRÎMÁRESFĂRÎMÁTSFĂRÎMĂTORSFĂRÎMĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfărîmă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfărîmă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A sfărîmă paharul de pămînt. A sfărîmă paharul cu pumnul. A sfărîmă o ceapă. Sfărîmă nuci, alune. A sfărîmă un aliment în gură. A sfărîmă sare. I-a sfărîmă capul. Corabia s-a sfărîmă de stînci. Valurile se sfărîmă de țărm. I-a sfărîmă pe dușmani. I-a sfărîmă toate iluziile. |
GRAMATICA cuvântului sfărîmă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfărîmă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfărîmă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfărîma? Vezi cuvântul sfărîma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfărîma?[ sfă-rî-ma ] Se pare că cuvântul sfărîma are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sfărîmă Inţelegi mai uşor cuvântul sfărîmă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sfărîma lanțurile robiei = a recuceri libertatea A-și sfărîma capul sau mintea = a se frămînta; a-și bate capul |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nervi acustici?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
