Definiție sfantuitor

Sfănţuitor [ sfăn-ţu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU sfănţuitor PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului sfantuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru sfantuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFĂNȚUITÓR:
SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfănțuitori, -oare, substantiv masculin și forme (familial) Persoană care sfănțuiește. [ pronunție: -țu-i-]

– Sfănțui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului sfantuitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SFĂNȚUITÓR

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFĂNȚUITÓR:
SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfânțuitori, -oare, substantiv masculin și forme (familial) Persoană care sfănțuiește. [ pronunție: -țu-i-]

– Sfănțui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului sfantuitor: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SFĂNȚUITÓR

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFĂNȚUITÓR:
SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfănțuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Familiar) Persoană care sfănțuiește; mituitor.
Forme diferite ale cuvantului sfantuitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sfănțuitor

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sfănțuitor:
sfănțuitor, sfănțuitori substantiv masculin persoană care dă sau care primește mită
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

sfănțuitor

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfănțuitor:
sfănțuitór substantiv masculin (silabe -țu-i-), plural sfănțuitóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sfănțuitor

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfănțuitor:
sfănțuitór (familial) (-țu-i-) substantiv masculin, plural sfănțuitóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'SFANTUITOR'

SFĂNȚÚICĂ SFĂNȚUÍRE sfănțuít sfănțuitoáre SFĂNȚUITÓR SFÂNTUL SFÂNTULÉȚ SFÂR ȘFÁRĂ

GRAMATICA cuvântului sfănțuitor?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfănțuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfănțuitor poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sfănțuitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural substantivul sfănțuitor are forma: sfănțuitóri

VEZI PLURALUL pentru sfănțuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE sfănţuitor?

Vezi cuvântul sfănţuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfănţuitor?

[ sfăn-ţu-i-tor ]
Se pare că cuvântul sfănţuitor are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma alveolă eoliană?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală, face parte din organele de conducere a bursei și execută ordinele de bursă ale justiției și ale altor organe de stat
trecerea unei particule printr-o barieră de potențial cu valoare mai mare decât energia particulei
mică excavație în rocile regiunilor de deșert, rezultată din acțiunea vântului
a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?