 | as |
|
| Sfadă [ sfa-dă ] VEZI SINONIME PENTRU sfadă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfada în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfada din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFADĂ: SFÁDĂ, sfezi, substantiv feminin 1. Ceartă. Mai bine orice sărăcie decît necontenită zarvă și sfadă și inimă grea. REBREANU, R. I 150. După multă sfadă și ciorovăială, fiecare cap de familie cu copiii lui își găsise vatra. ANGHEL-IOSIF, C. L. 55. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. • (În construcție cu verbele «a căuta»,«a se lua») Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. Acum toți v-ați strîns grămadă, Ca cum ați căuta sfadă. TEODORESCU, P. P. 170. • figurat Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce cauză. TOPÎRCEANU, P. 224. În cîteva minute porni o sfadă și o gălăgie în neamul păsăresc, de credeai c-a dat gaia în ele. DUNĂREANU, CH. 71. Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. EMINESCU, O. I 45. 2. Conflict, neînțelegere, divergență (de opinii sau de interese); zîzanie. De ce bagi tu sfadă între noi, Ioanie? DUMITRIU, N. 202. – Variantă: svádă (ODOBESCU, S. III 67) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sfadă: sfádă (-fézi), substantiv feminin – Ceartă, dispută, neînțelegere, zîzanie. – Variante învechit svadă. limba slavă (veche) svada (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337; Conev 94). Nu se folosește în Muntenia – derivat sfădi, verb reflexiv (a se certa, a se dojeni, a se hărțui), din limba slavă (veche) sŭvaditi sę; sfădălie, substantiv feminin (ceartă); sfădalnic (variantă sfădicios, sfadnic, sfadăuș), adjectiv (certăreț, gîlcevitor), ultima variantă prin contaminare cu bătăuș. Forme diferite ale cuvantului sfada: -fézi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfadă: sfadă substantiv verbal ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. CONTROVERSĂ. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DUȘMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VORBĂ. verb reflexiv:AJBĂ. verb reflexiv:ĂJMĂȘIE. ZARVĂ. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFADĂ: SFÁDĂ, sfezi, substantiv feminin (popular) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. [Variante: svádă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) sŭvada. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFADĂ: SFÁDĂ, sfezi, substantiv feminin (popular) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. [Variante: svádă substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) svada. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfadă: sfádă forme, plural sfezĭ și (vechĭ) sfade, sfăzĭ (vechea slavă sŭvada, svada, sfadă). estoniană Rar vest Ceartă. Ps. S. 40, 10. Sedițiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sfadă: sfadă forme Moldova ceartă: o gură deschisă pentru sfadă EM. [Și svadă = slava SŬVADA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfadă: sfádă (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfézii; plural sfezi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfadă: sfádă substantiv feminin, genitiv dativ articulat sfézii; plural sfezi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFADA' sfaceláresfacelátșfáchieșfăcuíSFÁDĂSFĂDÁCISFĂDĂIÓSSFĂDĂLÍESFĂDÁLNIC |
GRAMATICA cuvântului sfadă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfadă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfadă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfadă? Vezi cuvântul sfadă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfadă?[ sfa-dă ] Se pare că cuvântul sfadă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sfadă Inţelegi mai uşor cuvântul sfadă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeȘi svadă = slava SŬVADA |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfadă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aliniament de teren?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
