 | as |
|
| Servitute [ ser-vi-tu-te ] VEZI SINONIME PENTRU servitute PE ESINONIME.COM definiția cuvântului servitute în mai multe dicționareDefinițiile pentru servitute din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru servitute: *servitúte forme (latina sérvitus, -útis). Starea de serv (rob saŭ șerb), robie: Spartaniĭ îĭ reduseră în servitute pe Mesenienĭ. figurat Dependentă, supunere: vĭața e o servitute perpetuă. juridic Obligațiune impusă uneĭ proprietățĭ față de alta, precum: dreptu de trecere (servitute juridică) saŭ nevoĭa de a primĭ apele care se scurg de la una de maĭ sus (servitute naturală): – Rar servitúdine (latina servitúdo, -údinis). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SERVITUTE: SERVITÚTE, servituți, substantiv feminin 1. (În Evul Mediu) Stare de dependență, de aservire față de stăpânul feudal; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. (juridic) Sarcină care grevează un imobil, denumit fond aservit, în favoarea altuia, denumit fond dominant, și care ia naștere prin voința proprietarilor celor două fonduri. – Din latina servitus, -utis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SERVITUTE: SERVITÚTE, servituți, substantiv feminin 1. Stare de dependență, de aservire; robie. ♦ Obligație, constrîngere. Era o funcțiune liberă de servituțile biroului. GALACTION, O. I 27. 2. (juridic) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar (izvorînd din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție) și care se instituie fiind de utilitate publică sau particulară. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SERVITUTE: SERVITÚTE, servituți, substantiv feminin 1. (În evul mediu) Stare de dependență, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. (juridic) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din latina servitus, -utis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SERVITUTE: SERVITÚTE substantiv feminin 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (juridic) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< latina servitus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru servitute: servitute substantiv verbal ASERVIRE. ATÎRNARE. CAPTIVITATE. CONSTRÎNGERE. DATORIE. DEPENDENȚĂ. FORȚĂ. IOBĂGIE. ÎNDATORIRE. ÎNROBIRE. OBLIGAȚIE. ROBIE. RUMÂNIE. SCLAVIE. SILĂ. SILNICIE. SUBJUGARE. SUBORDONARE. SUPUNERE. ȘERBIE. VECINĂTATE. VECINIE. VIOLENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SERVITUTE: SERVITÚTE substantiv feminin 1. stare de dependență, de supunere; servitudine. • obligație, constrângere. 2. (juridic) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție. (< latina servitus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru servitute: servitute forme 1. starea de serv; 2. dependență, supunere: vieața e o servitute perpetuă; 3. juridic obligațiuni impuse proprietarului unui imobil, câmp sau casă, ca: scurgerea apei, dreptul de trecere, etc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SERVITUTE: SERVITÚTE servituteți forme Stare a celui aservit. /<lat. servitus, servituteutis Forme diferite ale cuvantului servitute: servituteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru servitute: servitúte substantiv feminin, genitiv dativ articulat servitúții; plural servitúți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru servitute: servitúte substantiv feminin, genitiv dativ articulat servitúții; plural servitúți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SERVITUTE' SERVITÓRservitoreásăSERVITORÍMESERVITÚDINESERVITÚTEServiu-TuliuSERVO-SERVOALTIMETRUSERVOAMBREIÁJ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL servitute Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului servitute dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SERVITÚTE servituteți forme Stare a celui aservit. Servitus, servituteutis. |
GRAMATICA cuvântului servitute? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului servitute. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul servitute poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE servitute? Vezi cuvântul servitute desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul servitute?[ ser-vi-tu-te ] Se pare că cuvântul servitute are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL servitute |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate sau a ține, a păzi drumul sau drumurile sau a umbla sau a fi, a sta pe drumuri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul servitute are forma: servitúți
