 | as |
|
| Serios [ se-ri-os ] VEZI SINONIME PENTRU serios PE ESINONIME.COM definiția cuvântului serios în mai multe dicționareDefinițiile pentru serios din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS3, -OÁSĂ, serioși, -oase, adjectiv 1. Care are im caracter grav, sobru, rezervat; care nu se ține de glume, de frivolități; așezat, ponderat. Lasă-mă-n pace, fii om serios! BARANGA, I. 188. Amicii și tovarășii de altădată, poeți și ei la ceasul lor, sînt astăzi oameni serioși, pătrunși de grija familiei și a viitorului. GALACTION, O. I 342. Multe neamuri s-au schimbat în caracter, așa englezii rîd și gioacă astăzi, pe cînd, din contra, voioșii franțuji de odinioară se fac serioși. RUSSO, S. 107. • (Cu determinări introduse prin prepoziție «la») Fii mai serios la vorbă. GHICA, A. 539. ♦ Care convine, care corespunde unui caracter sobru. Trebuie să încetez cu glumele și să-mi iau un aer mai serios. VLAHUȚĂ, O. A. III 67. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. Alăturea cu oblonul se ținea un groom ca de verb reflexiv:o 15 ani, țanțuș și serios ca un personagiu important. ALECSANDRI, O. P. 137. ♦ Lipsit de veselie, de zburdălnicie. Copil prea serios pentru vîrsta lui. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. [Cucoanele] în trăsurile lor, cu vizitiul și feciorul îmbrăcați în livrele serioase, cu alte cuvinte ce nu bat la ochi... se uită pe sub gene la Cuza cînd trece în sfîrîitul roților și în zborul cailor. MACEDONSKI, O. III 38. 2. Care obișnuiește să adîncească lucrurile, să procedeze cu atenție, cu conștiinciozitate în toate acțiunile sale; prin extensie care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, atenție, preocupare. Sînt toți serioși și gravi... BOGZA, A. Î. 235. Asculta foarte serioasă, cu capul sus. REBREANU, I. 86. Avea... niște ochi mari, serioși, împrăștietori de lumină. GANE, N. III 93. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios și poate să te bage și-n temniță. REBREANU, I. 107. ♦ Care cere o atenție deosebită, pentru a se evita urmări grave; primejdios. Boală serioasă. ▭ Sînt semne că a doua zi vom avea o bătălie serioasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adînc, laborios. Te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început, prin laude meritate, pentru toate cercetările serioase... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10. Toată verb reflexiv:emea mea era întrebuințată în studii serioase asupra artei. ALECSANDRI, O. P. 16. Nu mă voi întinde a descrie modul lucrării minelor și starea arestanților. Aceste vor fi obiectul unei scrieri mai serioase pre care îmi propun a o face, căci impresia ce mi-a lăsat e mîhnicioasă. NEGRUZZI, S. I 312. 4. Important, de seamă. Astfel și numai astfel vom putea dobîndi o trupă serioasă. ALECSANDRI, S. 4. Schimbarea iute a literilor... va aduce prefacere serioasă în ortografie. RUSSO, S. 58. Forme diferite ale cuvantului serios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SERIOS: SERIOS adjectiv, adverb, interjecție 1. adjectiv astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, sobru, stăpînit, temperat. (Om serios.) 2. adjectiv grav. (Are o fizionomie serios.) 3. adjectiv grav, solemn, (livresc) marțial, (învechit) solemnel. (Ton serios.) 4. adjectiv chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată serios.) 5. adjectiv amănunțit, atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, (învechit) scump. (O serios cercetare a faptelor.) 6. adjectiv, adverb stăruitor, temeinic, (figurat) sănătos. (S-a apucat serios de treabă.) 7. adjectiv adînc, profund, temeinic, (figurat) pătrunzător. (Un eseu serios.) 8. adjectiv concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (învechit) înduplecător. (O dovadă serios; un exemplu serios.) 9. adjectiv fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livresc) îndrituit, (figurat) binecuvîntat. (A invocat o scuză serios.) 10. adjectiv adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanțial, vital, (livresc) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri serios.) 11. adjectiv deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, substanțial, temeinic, valoros, (figurat) consistent. (A adus o contribuție serios la dezvoltarea...) 12. adjectiv grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (familial) urît. (O boală serios; o formă serios a bolii.) 13. adverb grav, greu, rău, tare. (E serios bolnav.) 14. adverb adevărat, cert, sigur. (- Așa s-au întîmplat lucrurile! – serios?) 15. interjecție zău!, (franțuzism) parol! Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. • Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; prin extensie care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. adverb 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. III. substantiv neutru (învechit) Seriozitate. • Locuţiune adverbiala Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. • Expresia: (Și azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti verb reflexiv:ednic de luat în considerație. [ pronunție: -ri-os] – Din limba franceza sérieux, latina seriosus. Forme diferite ale cuvantului serios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; prin extensie care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. adverb 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. III. substantiv neutru (Rar) Seriozitate. • Locuţiune adverbiala Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. • Expresia: A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti verb reflexiv:ednic de luat în considerație. [ pronunție: -ri-os] – Din limba franceza sérieux, latina seriosus. Forme diferite ale cuvantului serios: -oÁsĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS1 seriosoásă (seriosóși, seriosoáse) 1) (despre persoane) Care stăruie să pătrundă în esența lucrurilor; care știe să aprofundeze, alegând esența. Student serios. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivolă; fără veselie frivolă. 3) (despre acțiuni, lucrări etc.) Care este făcut cu mare simț de răspundere; realizat în mod conștiincios. Aport serios. 4) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește severitate; sever; grav. 5) (despre stări de lucruri) Care poate avea urmări grave; care se poate complica. Boală seriosoasă. [silabe -ri-os] /<lat. seriosus, limba franceza sérieux, italiana seriose Forme diferite ale cuvantului serios: oásă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS2 substantiv neutru (Mai ales în expresie) Seriozitate. Închin paharele cu seriosul cunoscut al romînilor. RUSSO, S. 25. • Locuţiune adverbiala Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. Asta în Țara Romînească se numește cu tot seriosul sistemă democratică. CARAGIALE, O. III 186. • Expresia: A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda (unei persoane sau unui lucru) toată atenția, a-l socoti verb reflexiv:ednic de luat în considerație, a-l crede real, adevărat, important. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS1 adverb 1. Fără intenție de glumă, de farsă; drept, adevărat. Vorbesc foarte serios, declara el. SADOVEANU, E. 173. Ei, cum vorbești serios... dacă verb reflexiv:ei să știi ce vor filozofii? CAMIL PETRESCU, U. N. 76. 2. Temeinic, cu seriozitate. Ghica, Rosetti, Bălcescu etc. nu se pun serios pe lucru să se unească între dînșii. GHICA, A. 73. ♦ Stăruitor, hotărît, dinadins. Aceasta venea după ce aflase că Ion umbla serios după Ana. REBREANU, I. 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS, -OÁSĂ adjectiv 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adverb) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru. [pronume -ri-os. / < limba franceza sérieux, conform latina medicina seriosus]. Forme diferite ale cuvantului serios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru serios: *seriós, -oásă adjectiv (în franceză sérieux. despre mlat. seriosus, clasic serius). Grav, fără glumă, pe care te poțĭ baza: om serios, ton serios. Grav, periculos: boală serioasă. Pozitiv, real, sincer: promisiunĭ serioase. Important, de valoare: cercetărĭ serioase. substantiv neutru A lua în serios, a considera ca important, nu ca glumă. A-țĭ lua rolu în serios, a lucra cu seriozitate. adverb În mod serios. Forme diferite ale cuvantului serios: -oásă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS, -OÁSĂ adjectiv 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. • căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adverb) privit cu seriozitate; pozitiv, real. • îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru). (< limba franceza sérieux, latina seriosus) Forme diferite ale cuvantului serios: -oÁsĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru serios: serios a. 1. grav, în opozițiune cu ușuratic: om serios; 2. ale cării consecințe pot fi grave: afacere, boală serioasă; 3. foarte important: a face cercetări serioase; 4. sincer, adevărat: o afecțiune serioasă. ║ n. seriozitate: a lua în serios. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru serios: seriós (-oásă), adjectiv – Sobru, grav. în franceză sérieux, italiana serioso. – derivat seriozitate, substantiv feminin (gravitate, însemnătate); neserios, adjectiv (puțin serios, fără seriozitate). Forme diferite ale cuvantului serios: -oásă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS2 adverb 1) Cu temeinicie; temeinic. A se apuca serios de lucru. 2) Fără intenție de glumă. A vorbi serios. /<lat. seriosus, limba franceza sérieux, italiana serioso Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru serios: seriós adjectiv masculin (silabe -ri-os), plural serióși; forme singular serioásă, plural serioáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru serios: seriós1 (-ri-os) adjectiv masculin, plural serióși; forme serioásă, plural serioáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Serios: Serios ≠ glumeț, neserios, ușuratic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru serios: seriós substantiv neutru (silabe -ri-os) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru serios: seriós2 (rar) (-ri-os) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SERIÓS: SERIÓS substantiv verbal seriozitate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru serios: serios substantiv verbal SERIOZITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SERIOS' SERÍNGĂSERIOGRÁFSERIOGRÁFICSERIOGRAFÍESERIÓSserioscópSERIOSCOPÍESERIOZITÁTESERÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL serios Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului serios dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om serios. Are o fizionomie serios. Ton serios. O judecată serios. O serios cercetare a faptelor. S-a apucat serios de treabă. Un eseu serios. O dovadă serios; un exemplu serios. A invocat o scuză serios. Prefaceri serios. A adus o contribuție serios la dezvoltarea. O boală serios; o formă serios a bolii. E serios bolnav. - Așa s-au întîmplat lucrurile! – serios? 15. Are o fizionomie seriosoasă. Ton serios. O judecată seriosoasă. O seriosoasă cercetare a faptelor. S-a apucat serios de treabă. Un eseu serios. A invocat o scuză seriosoasă. Prefaceri seriosoase. A adus o contribuție seriosoasă la dezvoltarea. O boală seriosoasă; o formă seriosoasă a bolii. E serios bolnav. - Așa s-au întâmplat lucrurile! – serios? 15. SERIÓS1 seriosoásă seriosóși, seriosoáse 1 despre persoane Care stăruie să pătrundă în esența lucrurilor; care știe să aprofundeze, alegând esența. Student serios. Aport serios. Boală seriosoasă. A se apuca serios de lucru. A vorbi serios. |
GRAMATICA cuvântului serios? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului serios. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul serios poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE serios? Vezi cuvântul serios desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul serios?[ se-ri-os ] Se pare că cuvântul serios are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL serios Inţelegi mai uşor cuvântul serios dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu tot seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă Și azi A lua pe cineva sau ceva în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti verb reflexiv:ednic de luat în considerație Locuţiune adverbiala Cu tot seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă A lua pe cineva sau ceva în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti verb reflexiv:ednic de luat în considerație Locuţiune adverbiala Cu tot seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă A lua pe cineva sau ceva în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti verb reflexiv:ednic de luat în considerație, a-l crede real, adevărat, important ♦ A lua pe cineva sau ceva în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru ♦ a lua pe cineva sau ceva în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cheie franceză sau universală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
