|
Senat [ se-nat ] VEZI SINONIME PENTRU senat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului senat în mai multe dicționareDefinițiile pentru senat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru senat: *senát n., plural e (latina senatus, despre senex, senis, bătrîn). Adunarea legĭuitoare a patricienilor în vechea Romă saŭ în Atena, Sparta, Cartaginea ș.a. în statele parlamentare, adunarea legĭuitoare a bătrînilor aleșĭ de națiune (senatorĭ). Localu în care se adună senatoriĭ. – Senatu românesc se compune din doŭă categoriĭ de membrĭ: 88 numițĭ de rege, senatorĭ de drept și 88 aleșĭ. Ceĭ de drept sînt: principele moștenitor de la 18 anĭ împlinițĭ, toțĭ principiĭ familiiĭ regale majorĭ (18 anĭ), patriarhu, mitropolițiĭ, episcopiĭ eparhioțĭ ortodocșĭ orĭ greco-catolicĭ, capiĭ confesiunilor recunoscute de stat (dacă reprezintă cel puțin 200,000 de credincioșĭ) și foștiĭ senatorĭ de drept recunoscuțĭ pe baza înalteĭ funcțiunĭ îndeplinite în trecut în stat, dar numaĭ ceĭ care eraŭ recunoscuțĭ la promulgarea constituțiuniĭ din 1938. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SENAT: SENÁT, senate, substantiv neutru 1. Corp legislativ în unele țări, alcătuit din membri aleși, cooptați, sau numiți și care împreună cu Camera deputaților constituie corpurile legiuitoare. Senatul insulei ajunsese a alcătui legi de drept comercial și maritim. BART, S. M. 47. 2. (Învechit) Sfat al bătrînilor, consiliu al sfetnicilor. vezi divan. Craiul, în supărarea sa, chemă senatul țării, bătrînii norodului să chibzuiască și să judece ce ar fi de făcut. RETEGANUL, P. V 20. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului universitar) Consiliu restrîns de profesori aleși de profesorii înșiși, a cărui atribuție era să ajute pe rector în conducerea universității. 3. (În Roma antică) Organ superior de conducere a statului în timpul republicii; (sub imperiu) consiliu consultativ cu un rol politic minor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SENAT: SENÁT, senate, substantiv neutru 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări. 3. (Și în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din limba franceza sénat, latina senatus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SENAT: SENÁT substantiv neutru 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (prin extensie) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituții de învățământ superior. [plural -te, -turi. / conform limba franceza sénat, italiana senato, latina senatus < senex – bătrân]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SENAT: SENÁT, senate, substantiv neutru 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (în timpul republicii) organul suprem al puterii de stat; (în timpul imperiului) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire a Camerei superioare a Parlamentului în unele state, în care acesta este bicameral. 3. (Și în sintagma senat universitar) Consiliu al profesorilor, cu rol în conducerea instituției. 4. Loc în care se întrunesc senatorii; sediul Senatului. – Din limba franceza sénat, latina senatus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SENAT: SENÁT substantiv neutru 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (prin extensie) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, din membri aleși sau de drept. • loc unde se adună senatorii. 3. consiliul profesoral al unei instituții de învățământ superior. (< limba franceza sénat, latina senatus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru senat: senát (-turi), substantiv neutru – Sfatul bătrînilor în Roma antică, parlament. în franceză sénat. – derivat senator, substantiv masculin, din limba franceza sénateur; senatorial, adjectiv, din limba franceza sénatorial; senatoreasă, substantiv feminin (nevastă de senator); senatorie, substantiv feminin (funcția de senator). Forme diferite ale cuvantului senat: -turi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SENAT: SENÁT senate n. 1) (în Roma antică) Organ suprem al puterii de stat în timpul republicii. 2) (în unele țări) Camera superioară a parlamentului. 3): senat universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. /<lat. senatus, limba franceza sénat Forme diferite ale cuvantului senat: senate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru senat: senat n. 1. adunarea patricienilor, în Roma antică; 2. unul din cele două corpuri legiuitoare cari formează reprezentațiunea națională, în Statele parlamentare; 3. locul unde se reunește senatul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SENAT: SENAT s. 1. (istorie; în Roma antică) sfatul bătrînilor. 2. (POLITICĂ) (învechit) singlit. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Senat: *Senát (camera superioară a Parlamentului unui stat) substantiv propriu n. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru senat: senát (corp legiuitor, organ de conducere) substantiv neutru, plural senáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru senat: senát substantiv neutru, plural senáte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SENAT' senamichíeSENÁRSENÁRIESENARMONTÍTSENÁTșenătăusenatoáreSENATÓRSENATORÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL senat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului senat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SENÁT senate n. 3: senat universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. |
GRAMATICA cuvântului senat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului senat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul senat poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE senat? Vezi cuvântul senat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul senat?[ se-nat ] Se pare că cuvântul senat are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL senat |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bun de să dai cu căciula-n câini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|