eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție semnatura


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Semnătură [ sem-nă-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU semnătură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului semnatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru semnatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTÚRĂ, semnături, substantiv feminin Semnarea unui text de către autorul lui sau de către cel care și-l însușește; numele cuiva scris de propria lui mînă (și de obicei într-un fel greu de imitat) în josul unui text, ca o dovadă că redactarea îi aparține sau că este de acord cu ea; iscălitură. E scrisoarea ta? E scrisul tău? E semnătura ta? Recunoști? BARANGA,

I. 188. Pe un petec de hîrtie, o mînă nedeprinsă cu scrisul trăsese un singur cuvînt: «Mulțumesc». Fără semnătură. Fără nimic. C. PETRESCU, C. vezi 275. Desfăcu... scrisoarea cea mototolită din mîni... se uită pe ea, și fața lui se adînci din ce în ce. Ajunse la semnătură. EMINESCU, N. 76.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SEMNĂTURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTÚRĂ semnaturai forme Nume al unei persoane scris cu propria mână (sub textul unui act, al unei scrisori etc.) pentru a confirma exactitatea celor relatate sau pentru a-și asuma o anumită responsabilitate; iscălitură. /a semna + sufix semnaturaătură
Forme diferite ale cuvantului semnatura: semnaturai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SEMNĂTURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTÚRĂ, semnături, substantiv feminin Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.

– Semna + sufix -ătură.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEMNĂTURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTÚRĂ, semnături, substantiv feminin Numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.

– Semna + sufix -ătură.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SEMNĂTURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTURĂ substantiv iscălitură, (învechit și regional) subscriere, (învechit) subscripție, subsemnătură, (rusism învechit) podpiscă. (semnatura de pe un document.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

semnătură
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru semnătură:
*semnătúră forme, plural ĭ(în franceză signature, după limba română semn). Iscălitură, numele tăŭ scris de mîna ta (saŭ imitat de altu).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

semnătură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru semnătură:
semnătură forme numele cuiva scris cu mâna în josul unei scrisori, în josul unui act.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SEMNĂTURĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTÚRĂ substantiv feminin Iscălitură. [conform limba franceza signature, după semna].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

semnătură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru semnătură:
semnătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat semnătúrii; plural semnătúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

semnătură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru semnătură:
semnătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat semnătúrii; plural semnătúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SEMNĂTURĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SEMNĂTURĂ:
SEMNĂTÚRĂ substantiv feminin iscălitură. (după limba franceza signature)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'SEMNATURA'
SEMNÁTSEMNATÁRsemnatárăSEMNĂTÓRSEMNĂTÚRĂSÉMNEsemnézSÉMNICSemnicoară

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SEMNĂTURĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului semnătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SEMNĂTÚRĂ semnĂturĂi forme Nume al unei persoane scris cu propria mână sub textul unui act, al unei scrisori etc.
/a semna + sufix semnĂturĂătură.
SemnĂturĂ de pe un document.
SemnĂturĂ de pe un document.

GRAMATICA cuvântului SEMNĂTURĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului semnătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SEMNĂTURĂ poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SEMNĂTURĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul semnătură are forma: semnătúri
VEZI PLURALUL pentru SEMNĂTURĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE semnătură?
Vezi cuvântul semnătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul semnătură?
[ sem-nă-tu-ră ]
Se pare că cuvântul semnătură are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SEMNĂTURĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A călca în străchini?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fenomen antropogen
lucru care poate fi strămutat dintr-un loc într-altul
a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe
punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app