 | as |
|
| Semn [ semn ] VEZI SINONIME PENTRU semn PE ESINONIME.COM definiția cuvântului semn în mai multe dicționareDefinițiile pentru semn din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMN: SEMN, semne, substantiv neutru 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Tot ceea ce arată, indică ceva. Cunoșteau semnele de ploaie și de verb reflexiv:eme bună. SADOVEANU, O. VIII 137. Nu cred să mai plecați în seara asta, uite... semne de furtună. BART, S. M. 14. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen, care permite să se precizeze natura lui. Din tot ce spusese el și din semnele pe care le avea, boala lui era grea de tot. MIRONESCU, S. A. 33. • Expresia: (În superstiții) Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). O doamnă din caretă văzînd-o-n drumul său... A pus a-ntoarce caii, zicînd că e semn rău. MACEDONSKI, O. I 45. A avea semne (sau a i se face semn) = a avea indicii în legătură cu o întîmplare viitoare. Eu am semne că trebuie să dau de ei și să-i aduc. RETEGANUL, P. vezi 27. Murgul păsa, Semn i se făcea Și drumul cotea. TEODORESCU, P. P. 490. A da semn (rar semne) de viață = a comunica din depărtare cu cineva, a face să se audă noutăți despre sine, a se manifesta. De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. Îți dau semne de viață din capitala daco-romană. CARAGIALE, O. VII 167. ♦ Fenomen care se arată uneori pe cer și pe care superstițioșii îl interpretează ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului. Semnul racului. ♦ (De obicei în construcție cu verbul «a da») Probă, dovadă. verb reflexiv:au să-ți dau un semn de simpatie. SADOVEANU, Z. C. 53. Se auzea iar cîntecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. REBREANU, R. I 141. Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți; Dar acu vei verb reflexiv:ea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei verb reflexiv:ea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn și nouă de mila măriei-tale. EMINESCU, O. I 146. • Locuţiune adverbiala În (sau ca) semn de (sau că)... = dînd dovadă de..., ca probă că... Culai dădu din cap în semn că înțelege asemenea lucru și oftă. SADOVEANU, O. VIII 139. Scoțînd din sîn... un mănunchi de flori bine mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39. Atunci spînul pune mîna pe cartea, pe banii și pe armele fiului de crai și le ia la sine; apoi îl scoate din fîntînă și-i dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. 2. (Mai ales în construcție cu verbul «a face») Gest, mișcare care exprimă un gînd, o intenție, o stare sufletească sau care sugerează cuiva o acțiune. Plîngeau și nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. CREANGĂ, P. 15. La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după portugheză EMINESCU, O. I 146. Îmi zîmbi, făcîndu-mi un semn de adio cu buchetid de flori. NEGRUZZI, S. I 43. ♦ (Învechit) Semnal. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mîndri ca la semnul de război. ALECSANDRI, P. A. 45. • Expresia: A da semne din... = a semnaliza cu... Bine... După ce-l veți prinde, să dați semne din pistoale. HASDEU, R. vezi 154. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment. N-ați văzut puiuțul meu? Spune-mi, dragă, semnul său! Puiu meu-i cu pana verde, Ochi-ș negri-negrișori. ȘEZ. III 19. Noi l-om fi văzut, Nu l-am cunoscut; Semne de ne-i spune, Lesne l-om cunoaște. TEODORESCU, P. P. 92. Că de cînd eram eu mic Aveam semne de voinic. ALECSANDRI, P. P. 254. ♦ Însemnare de orice fel, făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște. vezi crestătură. 4. Obiect, lucru așezat într-un loc (sau într-un anumit fel) pentru a marca ceva; însemnare; indicator. Deschise cartea de pe piept la semn și... începu iar să citească. C. PETRESCU, Î. II 58. • Semn de hotar sau (în trecut) de moșie = piatră, stîlp, copac care indică un hotar; care punctează din loc în loc linia de demarcație a unui teren; prin extensie hotar. Bătrînul arăta oșteanului în ce locuri sînt semnele de hotar. SADOVEANU, O. VII 103. Semn de carte = fîșie îngustă (de carton, de mătase sau de piele) care se introduce între paginile unei cărți pentru a indica locul pînă unde s-a ajuns cu lectura; zăloagă. ♦ (În construcție cu verbe ca «a trage», «a ochi», «a lovi») Loc marcat, țintă. Gloanțele... Le ungea cu untdelemn Ca să lovească la semn. matematică FOLK. 59. 5. Urmă. Creionul lunecă repede pe caietul de note, lăsînd în urma lui semne ciudate. STANCU, U.R.S.S. 23. în urma noastră rămîneau semnele a trei pași. SAHIA, N. 61. ♦ Urmă rămasă pe piele după boală, lovire, rănire etc. vezi cicatrice. Așa rămîn pe trupul ostașilor bătrîni semnele războaielor. VLAHUȚĂ, R. P. 12. Armăsarul... îndată se scutură și se făcu ca întîi, fără ca să se cunoască semn de rane. ISPIRESCU, L. 28. 6. (Numai în expresie) Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, indicațiilor de punctuație folosite în scriere. Semne de punctuație = indicații grafice (punct, virgulă, două puncte, puncte de suspensie etc.) întrebuințate pentru a despărți unele de altele, în scris, părțile unei propoziții sau ale unei fraze. Semnele citării = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiilor matematice. Semne convenționale = figuri simbolice întrebuințate pentru a marca diferite notări pe hărți, pe planșe etc. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă. Controlul asupra volumului de semne monetare. 7. Emblemă. Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire și strigați. EMINESCU, O. IV 135. • Expresia: Sub semnul cuiva sau a ceva = sub egida, sub auspiciile cuiva sau a ceva, avînd ca simbol ceva. 8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire, suvenir. Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta. EMINESCU, O. I 127. – plural și: (învechit) semnuri (KOGĂLNICEANU, S. 15). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMN: SEMN, semne, substantiv neutru 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. • Locuţiune adverbiala Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. • Expresia: (În superstiții) Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare. A da semn (sau semne) de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstițioși ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului. ♦ Probă, dovadă. • Locuţiune adverbiala În (sau ca) semn de (sau că)... = dând dovadă de..., ca probă că..., ca argument pentru... 2. Gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune. ♦ (învechit) Semnal. Semnul de război. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște. ♦ Pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect așezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva; indicator. • Semn de hotar (sau, în trecut, de moșie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar sau linia de demarcație a unui teren; prin extensie hotar. ♦ Însemnare făcută spre a nu uita ceva. • Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc. (special lucrată) care se pune între paginile unei cărți pentru a indica pagina la care s-a întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, țintă pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată. ♦ Urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc. 6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică. • Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuație folosite în scriere. Semne de punctuație = semne grafice (punct, virgulă, două puncte etc.) întrebuințate pentru a despărți, în scris, părțile unei propoziții sau ale unei fraze sau propozițiile și frazele între ele. Semnele citării = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiunilor matematice. Semne convenționale = figuri simbolice întrebuințate pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc. Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor. Semn moale = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă. 7. Simbol, emblemă. • Expresia: Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire. – latina signum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMN: SEMN, semne, substantiv neutru 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. • Locuţiune adverbiala Pesemne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. • Expresia: (în superstiții) Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare. A da semn (sau semne) de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine. • Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstițioși ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douăsprezece simboluri grafice ale zodiei; zodiac. ♦ Probă, dovadă. • Locuţiune adverbiala În (sau ca) semn de (sau ca)... = dând dovadă de..., ca probă că..., ca argument pentru... 2. Gest, mișcare care exprimă un gând, o intenție, o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune. ♦ (învechit) Semnal. Semnul de război. 3. Notă specifică, trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru, o ființă; semnalment; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaște. ♦ Pată de altă culoare decât restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect așezat într-un loc sau într-un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva; indicator. • Semn de hotar (sau de moșie) = piatră, stâlp etc. care marchează un hotar sau linia de demarcație a unui teren; prin extensie hotar. ♦ Însemnare făcută spre a nu uita ceva. Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc. (special lucrată) care se pune între paginile unei cărți pentru a indica pagina la care s-a întrerupt lectura. ♦ Loc marcat, țintă pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare; urmă, pată. ♦ Urmă, cicatrice rămasă pe piele după o boală, o lovire, o rană etc. 6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică. • Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuație folosite în scriere. Semne de punctuație = semne grafice (punct, virgulă, două puncte etc.) folosite pentru a despărți, în scris, părțile unei propoziții sau ale unei fraze sau propozițiile și frazele între ele. Semnele citării = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiilor matematice. Semne convenționale = figuri simbolice folosite pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc. Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor. Semn moale = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă. 7. Simbol, emblemă. • Expresia: Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evocă o persoană, un lucru sau un fapt; amintire. – latina signum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru semn: semn (-ne), substantiv neutru – 1. Tot ceea ce arată ceva. – 2. Semnal. – 3. Simptom, indiciu. – 4. Anunț, pronostic, prezicere. – 5. Minune, miracol. – 6. Simbol de zodiac. – 7. Marcă, simbol. – 8. Urmă, vestigiu, dîră. – 9. Cicatrice, escară, urmă de cusătură urîtă. – 10. Stea, țintă albă la animale. – 11. (argotic) Gaj, zălog, cauțiune. – Mr. semnu, megl. semn. latina sĭgnum (Pușcariu 1577; REW 7908), conform italiana segno, prov. senh, vezi limba franceza seing, cat. senya, spaniolă seña, portugheză senha. – derivat semna, verb (învechit, a marca, a semnala, a înfiera); însemna, verb (a marca, a înfiera, a nota, a cataloga, a semnala; a reprezenta, a semnifica, a simboliza; a avea înțelesul de; a reprezenta, a picta, a grava; învechit, a consemna, a îndrepta; a nota, a-și lua notițe, a înscrie; a arăta, a indica; învechit, a fixa, a stabili; reflexiv, învechit, a revela, a face cunoscut), de la semn sau de la latina sĭgnāre (DAR; REW 7905; Rosetti, I, 173), conform limba franceza enseigner, spaniolă enseñar, portugheză ensenhar; însemnat, adjectiv (marcat; figurat, reprezentat; semnalat, menționat, cotat; indicat, stabilit, fixat, care contează; important, notabil, de clasă); neînsemnat, adjectiv (insignifiant); însemnare, substantiv feminin (semnificație; sens; rațiune de a fi; importanță, interes; notă, observație); însemnătură, substantiv feminin (învechit, semn, semnal, notă); însemnătate, substantiv feminin (importanță); însemnător, adjectiv (care semnifică; învechit, important, considerabil); neînsemnător, adjectiv (fără importanță). derivat neol. (din limba franceza , cu reducția grupului ign la emn, prin analogie cu semn) semna, verb (a iscăli); semnal, substantiv neutru (semn convențional); semnătură, substantiv feminin (iscălitură); semnifica, verb; semnificativ, adjectiv (important); semnificați(un)e, substantiv feminin (înțeles); consemna, verb; desemna, verb; resemna, verb; insemn, substantiv neutru Forme diferite ale cuvantului semn: semn-ne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMN: SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca semn este un stîlp de piatră.) 2. (regional) zăloagă. (semn de carte.) 3. marcă. (semn distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de semn.) 5. (lingvistică) semnele citării = ghilimele (la plural), (învechit) aducătoare, semnul aducerii; semnul exclamației = semnul exclamării, (rar) punct al mirării, punct de exclamație; semnul exclamării = semnul exclamației, (rar) punct al mirării, punct de exclamație; semnul întrebării = (învechit) punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător. 6. semn zodiacal = zodiac, zodie. 7. constelație, zodie. (Cele 12 semn ale zodiacului.) 8. țintă, (prin Transilvania și Banat) șaibă, (învechit) țel. (Trage cu pușca la semn.) 9. (medicina) cicatrice, urmă, (rar) rană, stigmat, (învechit și regional) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas un semn de la plagă.) 10. urmă. (N-a lăsat nici un semn al trecerii sale pe aici.) 11. însemn, simbol. (Sceptrul era semn puterii domnitorului.) 12. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, pildă, probă, (livresc) testimoniu, (învechit și regional) scrisoare, (învechit) răspuns. (Există numeroase semn în sprijinul...) 13. amintire. (Îi cere un semn spre a nu-l uita.) 14. semnal. (La semn convenit, a apărut.) 15. manifestare, simptom. (Are semne de nebunie.) 16. piază, prevestire, (livresc) augur. (semn bun sau rău.) 17. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, specific, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (Cîteva semn esențiale ale acestui proces.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMN: SEMN semne n. 1) Ceea ce servește pentru a indica sau exprima ceva; indicator. semn de ploaie. • semn de hotar obiect (piatră, stâlp, copac etc.) care indică o linie de demarcație. semn de carte fâșie de carton sau de alt material pusă într-o carte pentru a indica pagina, unde a fost întreruptă lectura. A face semn (sau semne) a face o mișcare care sugerează ceva. semne grafice totalitate a semnelor folosite în scriere. semne de punctuație semne grafice (virgulă, punct, punct și virgulă etc.), care indică în scris intonația și structura sintactică a vorbirii. semn diacritic semn pus deasupra sau dedesubtul unei litere pentru a-i indica o valoare fonetică suplimentară. semne matematice semne care indică anumite operații matematice. semne convenționale figuri simbolice menite să reprezinte ceva în mod convențional. semn monetar a) tot ceea ce este imprimat pe o monedă; b) însăși moneda. semn verbal (sau lingvistic) unitate semnificativă a limbii. 2) Marcă specială făcută pentru a recunoaște un lucru sau o ființă. 3) Pată naturală proprie unui obiect sau unei ființe. 4) Urmă lăsată de un obiect în rezultatul acțiunii unui factor extern. 5) Particularitate după care poate fi recunoscut un lucru sau un fenomen; indiciu. semne de boală grea. • semn bun (sau rău) semn care ar prevesti ceva plăcut (sau ceva neplăcut). A da semn (sau semne) de viață a da de știre despre sine. În (sau ca) semn ca dovadă. Sub semnul având ca simbol. /<lat. signum Forme diferite ale cuvantului semn: semne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru semn: semn n. 1. ceeace servă a face cunoscut, ce dă să înțeleagă ceva: semn din cap, a-și face semne, semn de ploaie; 2. ceeace servă a reprezenta ceva: semne algebrice; figurat vorbele sunt semnele cugetării: semn onorific (de serviciu), medalie creiată în 1872 și dată ofițerilor după 18 sau 25 ani de serviciu fără pată; 3. urmă, pată: semne de vărsat; 4. țintă de dat cu pușca: a trage la semn; 5. fiecare din cele douăsprezece figuri ale zodiacului; 6. figurat indiciu, prezaj: semn rău; pe semne, probabil. [latina SIGNUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SEMN: SEMN substantiv verbal consemnare, criteriu, icoană, inscripție, insignă, însemn, însemnare, mențiune, minune, miracol, normă, notație, notă, principiu, semnalment, știre, veste. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru semn: semn substantiv verbal CONSEMNARE. CRITERIU. ICOANĂ. INSCRIPȚIE. INSIGNĂ. ÎNSEMN. ÎNSEMNARE. MENȚIUNE. MINUNE. MIRACOL. NORMĂ. NOTAȚIE. NOTĂ. PRINCIPIU. SEMNALMENT. ȘTIRE. VESTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru semn: sémn substantiv neutru vezi semn lingvistic Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru semn: semn, semne substantiv neutru (argoul lumii interlope) amanet. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru semn: semn substantiv neutru, plural sémne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru semn: semn substantiv neutru, plural sémne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SEMN' SemjordzuSEMLACSemlinSemmeringSEMNSEMNÁSEMNÁLSEMNALÁSEMNALÁBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL semn Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului semn dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ca semn este un stîlp de piatră. Semn de carte. Semn distinctiv aplicat pe un obiect. Un scris cu tot felul de semn. Cele 12 semn ale zodiacului. Trage cu pușca la semn. I-a rămas un semn de la plagă. N-a lăsat nici un semn al trecerii sale pe aici. Sceptrul era semn puterii domnitorului. Există numeroase semn în sprijinul. Îi cere un semn spre a nu-l uita. La semn convenit, a apărut. Are semne de nebunie. Semn bun sau rău. Cîteva semn esențiale ale acestui proces. Ca semn este un stâlp de piatră. Semn de carte. Semn distinctiv aplicat pe un obiect. Un scris cu tot felul de semn. Cele 12 semn ale zodiacului. Trage cu pușca la semn. I-a rămas un semn de la plagă. N-a lăsat nici un semn al trecerii sale pe aici. Sceptrul era semnul puterii domnitorului. Există numeroase semn în sprijinul. Îi cere un semn spre a nu-l uita. La semnul convenit, a apărut. Are semne de nebunie. Semn bun sau rău. Câteva semn esențiale ale acestui fenomen. SEMN semne n. Semn de ploaie. • semn de hotar obiect piatră, stâlp, copac etc. Semn de carte fâșie de carton sau de alt material pusă într-o carte pentru a indica pagina, unde a fost întreruptă lectura. A face semn sau semne a face o mișcare care sugerează ceva. Semne grafice totalitate a semnelor folosite în scriere. Semne de punctuație semne grafice virgulă, punct, punct și virgulă etc. Semn diacritic semn pus deasupra sau dedesubtul unei litere pentru a-i indica o valoare fonetică suplimentară. Semne matematice semne care indică anumite operații matematice. Semne convenționale figuri simbolice menite să reprezinte ceva în mod convențional. Semn monetar a tot ceea ce este imprimat pe o monedă; b însăși moneda. Semn verbal sau lingvistic unitate semnificativă a limbii. Semne de boală grea. • semn bun sau rău semn care ar prevesti ceva plăcut sau ceva neplăcut. A da semn sau semne de viață a da de știre despre sine. În sau ca semn ca dovadă. Sub semnul având ca simbol. |
GRAMATICA cuvântului semn? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului semn. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul semn poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE semn? Vezi cuvântul semn desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul semn?[ semn ] Se pare că cuvântul semn are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL semn Inţelegi mai uşor cuvântul semn dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În superstiții Semn bun sau rău, prost = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine sau o nenorocire A avea semne sau a i se face semn = a avea indicii în legătură cu o întîmplare viitoare A da semn rar semne de viață = a comunica din depărtare cu cineva, a face să se audă noutăți despre sine, a se manifesta = dînd dovadă de = a semnaliza cu Semn de hotar sau în trecut de moșie = piatră, stîlp, copac care indică un hotar; care punctează din loc în loc linia de demarcație a unui teren; prin extensie hotar Semn de carte = fîșie îngustă de carton, de mătase sau de piele care se introduce între paginile unei cărți pentru a indica locul pînă unde s-a ajuns cu lectura; zăloagă Numai în expresie Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, indicațiilor de punctuație folosite în scriere Semne de punctuație = indicații grafice punct, virgulă, două puncte, puncte de suspensie etc Semnele citării = ghilimele Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiilor matematice Semne convenționale = figuri simbolice întrebuințate pentru a marca diferite notări pe hărți, pe planșe etc Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă Sub semnul cuiva sau a ceva = sub egida, sub auspiciile cuiva sau a ceva, avînd ca simbol ceva Locuţiune adverbiala Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil În superstiții Semn bun sau rău, prost = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine sau o nenorocire A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare A da semn sau semne de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine = dând dovadă de Semn de hotar sau, în trecut, de moșie = piatră, stâlp etc Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuație folosite în scriere Semne de punctuație = semne grafice punct, virgulă, două puncte etc Semnele citării = ghilimele Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiunilor matematice Semne convenționale = figuri simbolice întrebuințate pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor Semn moale = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente Semn tare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă Sub semnul cuiva sau a ceva = sub egida, sub auspiciile cuiva sau a ceva Locuţiune adverbiala Pesemne = după cât se pare, după cât se vede; probabil în superstiții Semn bun sau rău, prost = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine sau o nenorocire A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare A da semn sau semne de viață = a se manifesta, a-și vădi existența, a face să se audă noutăți despre sine = dând dovadă de Semn de hotar sau de moșie = piatră, stâlp etc Semn de carte = fâșie îngustă de mătase, de carton, de piele etc Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuație folosite în scriere Semne de punctuație = semne grafice punct, virgulă, două puncte etc Semnele citării = ghilimele Semne matematice = semne care servesc la indicarea operațiilor matematice Semne convenționale = figuri simbolice folosite pentru a marca diferite notări pe hărți, planșe etc Semn diacritic = semn adăugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectivă Semn lingvistic = unitatea dintre un sens și un complex sonor Semn moale = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente Semn tare = literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente Semn monetar = tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă Sub semnul cuiva sau a ceva = sub egida, sub auspiciile cuiva sau a ceva Semn grafic = caracter Lingvistică semnele citării = ghilimele la plural, învechit aducătoare, semnul aducerii; semnul exclamației = semnul exclamării, rar punct al mirării, punct de exclamație; semnul exclamării = semnul exclamației, rar punct al mirării, punct de exclamație; semnul întrebării = învechit punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător Semn zodiacal = zodiac, zodie Semn grafic = caracter Lingvistică semn de punctuație = semn ortografic; semnele citării vezi ghilimele; semn ortografic = semn de punctuație; semnul exclamației vezi semnul exclamării; semnul exclamării = semnul exclamației, rar punct al mirării, punct de exclamație; semnul întrebării = învechit punct de întrebare, semn întrebător, semn răspunzător Semn zodiacal = zodiac, zodie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fizică; în sintagma model planetar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul semn are forma: sémne
