 | as |
|
| Seminţie [ se-min-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU seminţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului semintie în mai multe dicționareDefinițiile pentru semintie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMINȚIE: SEMINȚÍE, seminții, substantiv feminin 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). Voia să afle din ce seminție de oameni sînt secerătorii cu pălăriile mari de pai împletit, femeile cu fuste tărcate. C. PETRESCU, A. 393. Toate neamurile de oameni, toate semințiile se întîlneau aci. BART, E. 323. Zeus se gîndi într-astfel: seminția omenească nu știe pînă acum ce este nici boala, nici durerea, nici certurile, nici războiul. ODOBESCU, S. III 267. 2. Totalitatea indivizilor sau familiilor care au același străbun; familie, trib. Pe drumurile albe ale Ierihonului... Se-ntorc din cenușă încet Semințiile lui Sem și Iafet. BOUREANU, S. P. 14. Poate lua mărturie cele douăsprezece seminții ieșite din Iacov. SADOVEANU, O. VIII 146. Deci piară Lăpușneanul cu-ntreaga-i seminție. ALECSANDRI, T. II 74. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. Pe dealul Mitropoliei... Are cuiburi din vechime, Numeroasă șoricime, Seminție rozătoare. ALEXANDRESCU, M. 208. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru seminție: semințíe, seminții substantiv feminin 1. (învechit) Descendent; (cu sens colectiv) totalitatea descendenților din același străbun. 2. (Azi, rar) Trib ♦ Popor, națiune, naționalitate. ♦ (Sens biblic) Termen specific evreiesc, indicând pe toți iudeii, ei considerându-se singurii descendenți din Avraam, strămoșul lor, alcătuind cele 12 seminții ale lui Israel, după numărul celor 12 fii ai lui Iacov. 3. (Rar) Tagmă. – Din sămânță + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționar religios |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMINȚIE: SEMINȚÍE, seminții, substantiv feminin 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. ♦ Termen utilizat în special în Vechiul Testament cu referire la cele 12 triburi ale lui Israel. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMINȚIE: SEMINȚIE s. 1. neam, trib, (învechit și popular) sămînță. (Din semintie hunilor.) 2. neam, spiță, viță, (livresc) stirpe, (Transilvania) porodiță, (învechit) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași semintie.) 3. neam, popor, populație, (popular) norod, (învechit) lume, rudă, rudenie. (O semintie de viteji.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMINȚIE: SEMINȚÍE semintiei forme 1) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; neam; popor. 2) Succesiune de generații ce se trag dintr-un strămoș comun; neam; familie. 3) Specie de animale; rasă. [G.-D. seminției] /sămânță + sufix semintieie Forme diferite ale cuvantului semintie: semintiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMINȚIE: SEMINȚÍE, seminții, substantiv feminin 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru seminție: seminție substantiv verbal COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NAȘTERE. NAȚIUNE. NEAM. OBÎRȘIE. ODRASLĂ. ORIGINE. POPOR. PROGENITURĂ. PROVENIENȚĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SEMINȚIE: SEMINȚÍE s. 1. vezi neam. 2. neam, spiță, viță, (livresc) stirpe, (Transilvania) porodiță, (învechit) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași semintie.) 3. vezi popor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru seminție: seminție forme trib: semințiile lui Izrail. [Tras din semânță și modelat de traducătorii cărților sfinte după slava PLEMĒ, semânță, neam, trib]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru seminție: semințíe forme (din semință, după vechea slavă plemen, sămînță, neam, trib). Vechĭ. Trib: semințiile luĭ Israil. – Maĭ vechĭ semenție. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru seminție: semințíe substantiv feminin, articulat semințía, genitiv dativ articulat semințíei; plural semințíi, articulat semințíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru seminție: semințíe substantiv feminin, articulat semințía, genitiv dativ articulat semințíei; plural semințíi, articulat semințíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SEMINTIE' semințesemințeánSEMINȚÉNIESEMINȚERÍESEMINȚÍESEMINȚÍȘSEMINÚD, -ĂSEMIOBSCÚRSEMIOBSCURITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL seminție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului seminție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Din seminție hunilor. Oameni din aceeași seminție. O seminție de viteji. SEMINȚÍE seminției forme 1 Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; neam; popor. Seminției] /sămânță + sufix semințieie. Oameni din aceeași seminție. |
GRAMATICA cuvântului seminție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului seminție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul seminție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE seminţie? Vezi cuvântul seminţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul seminţie?[ se-min-ţi-e ] Se pare că cuvântul seminţie are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL seminție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua caimacul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul seminție are forma: semințíi
