eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție semana


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Semăna [ se-mă-na ]
VEZI SINONIME PENTRU semăna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului semana în mai multe dicționare

Definițiile pentru semana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a semăna
Verbul: a semăna (forma la infinitiv)
A semăna conjugat la timpul prezent:
  • eu semăn
  • tu semeni
  • el ea seamănă
  • noi semănăm
  • voi semănați
  • ei ele seamănă
VEZI VERBUL a semăna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ2, sémăn și seámăn, verb

I. intranzitiv

1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu cineva; a se asemui, a se asemăna, a aduce cu cineva. Nu semănau amîndouă surorile. Fiecare era frumoasă în felul ei. VLAHUȚĂ, O. A. I 108. Azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. Nu voi vorbi... nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei ce semăna cu suspinul amorului, nici de a ei talie mlădioasă. NEGRUZZI, S. I 38.
       • Expresia: A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) = a semăna mult cu altul, a fi leit altul. Îmi seamănă mie... bucățică tăietă. ALECSANDRI, T. I 173.
       • reflexiv reciproc (Cu pronunțare regională) Sîntem amîndoi prietini și tovarăși de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuți tot pe-un calup. ALECSANDRI, T. 1231.

2. A părea, a arăta că..., a da impresia de... Băiatul nu e așa prost cît seamănă. NEGRUZZI, S. I 65. El sta înfipt pe șea și atît de neclintit, încît omul și dobitocul semănau un trup, un centaur. id. ib. 42.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «a» și indicînd obiectul comparației) Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare și terfelite de bucate, încît nu mai semăna a haine puse pe om. ISPIRESCU, L. 40. Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți priminești, Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac. ALECSANDRI, P. P. 144. La tulpina nucului Cîntă muma cucului, Și mai sus, pe vîrf de nuc, Îmi cîntă drăguțul cuc: Unde-l auz, Mă usuc, Parcă seamăn a pierdut. TEODORESCU, P. P. 345.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SEMĂNA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ1, sémăn, verb

I. tranzitiv

1. (Complementul indică planta în discuție sau ogorul plantat) A pune sau a arunca (cu mîna sau cu mașini speciale) sămînța în pămîntul pregătit, pentru a face să încolțească și să rodească; a însămînța. Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. Cine seamănă vînt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau cînd semeni spini nu poți s-aduni smochine (= rău faci, râu găsești). Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită.
       • figurat Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39.
       • absolut Tot ară și seamănă, Și din gură blas temă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 377. (expresie) Seamănă, dar nu răsare vezi răsări.

2. figurat A propaga idei dăunătoare, a răspîndi zvonuri false, a lăsa în urma sa un rău, o nenorocire. Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

semăna
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru semăna:
semăná (-eámăn, -át), verb –

1. A însămînța. –

2. A împrăștia, a risipi. –

3. A răspîndi, a propaga.

– Variante Moldova sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. latina sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), conform italiana seminare, prov. semenar, limba franceza semer, spaniolă sembrar, portugheză semear.

– derivat semănat, substantiv neutru (însămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, substantiv masculin (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, substantiv feminin (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, substantiv feminin (însămînțare, loc semănat).

– conform sămînță.
Forme diferite ale cuvantului semana: -eámăn semana-át

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SEMĂNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ1, sémăn, verb

I. tranzitiv

1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța.
♦ (învechit) A vârî în pământ, a îngropa.
♦ (popular) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare.

2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi.

3. figurat A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, verb reflexiv:ajbă etc.

– latina seminare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEMĂNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ1, sémăn, verb

I. tranzitiv

1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța.
♦ (învechit) A pune în pământ, a îngropa.
♦ (popular) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare.

2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi.

3. figurat A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, verb reflexiv:ajbă etc.

– latina seminare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SEMĂNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ2, sémăn, verb

I. intranzitiv

1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
       • Expresia: A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul.

2. A părea, a arăta, a face impresia de...

– latina similare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEMĂNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ2, sémăn, verb

I. intranzitiv

1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
       • Expresia: A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul.

2. A părea, a arăta, a face impresia de...

– latina similare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SEMĂNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNA verb

1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a se asemui, (învechit și popular) a se lovi, (regional) a se cumpăni, (învechit) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (semana cu sora lui.)

2. a arăta, a părea. (semana a fi mai mult o proză versificată.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SEMĂNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNA verb

1. a însămînța, (prin Moldova și Olt.) a sămînța. (Au semana orzul.)

2. a pune. (Cînd semana porumbul?)

3. a împrăștia, a presăra, a răspîndi, (rar) a scutura. (semana flori în calea cuiva.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SEMĂNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ verb

1. (agricultură) a însămânța, (prin Moldova și Olt.) a sămânța. (Au semana orzul.)

2. (agricultură) a pune. (Când semana porumbul?)

3. vezi răspândi.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

semăna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru semăna:
semăná (a însămânța, a avea trăsături comune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu sémăn, persoana a treia singular: el / ea și plural seámănă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sémene
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

SEMĂNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SEMĂNA:
SEMĂNÁ verb vezi difuza, împrăștia, îngropa, planta, populariza, propaga, propovădui, pune, răsădi, răspândi, sădi, transplanta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

semăna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru semăna:
semăna verb vezi DIFUZA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNGROPA. PLANTA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. PUNE. RĂSĂDI. RĂSPÎNDI. SĂDI. TRANSPLANTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

semăna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru semăna:
semăná (a semana) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu sémăn, persoana a doua singular: tu sémeni, 3 seámănă; conjunctiv prezent 3 să sémene
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SEMANA'
semagráfSEMĂLUÍsemăluitórSemănSEMĂNÁSEMANALÍZĂSEMĂNÁREsemănăríesemănáriță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL semăna
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului semăna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Semăna cu sora lui.
Semăna a fi mai mult o proză versificată.
Semăna cu sora lui.
Au semăna orzul.
Cînd semăna porumbul? 3.
Semăna flori în calea cuiva.
Au semăna orzul.
Când semăna porumbul? 3.
Semăná a semăna verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu sémăn, persoana a doua singular: tu sémeni, 3 seámănă; conjunctiv prezent 3 să sémene.

GRAMATICA cuvântului semăna?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului semăna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul semăna poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul semăna sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE semăna?
Vezi cuvântul semăna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul semăna?
[ se-mă-na ]
Se pare că cuvântul semăna are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL semăna
Inţelegi mai uşor cuvântul semăna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A semăna cu cineva sau cuiva bucățică ruptă sau tăiată = a semăna mult cu altul, a fi leit altul
A semăna cu cineva sau cuiva bucățică ruptă sau tăiată ori a semăna ca două picături de apă = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul
A semăna cu cineva sau cuiva bucățică ruptă sau tăiată ori a semăna ca două picături de apă = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL semăna

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: învechit de hatârul unui lucru?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a spune minciuni
a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos
mulțumită, datorită, grație unui lucru
a în spate, îndărăt; b mai târziu, apoi; c mai de mult
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app