 | as |
|
| Seduce [ se-du-ce ] VEZI SINONIME PENTRU seduce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului seduce în mai multe dicționareDefinițiile pentru seduce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a seduce (forma la infinitiv) A seduce conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEDUCE: SEDÚCE, sedúc, verb III. tranzitiv 1. A încînta, a captiva, a subjuga. Nu înțelege, dar aprobă, sedusă de «manierele» lui Ștefan. SEBASTIAN, T. 123. Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus... Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ A atrage, a ispiti, a tenta. Dan zîmbi. Îl seduse o glumă. VLAHUȚĂ, O. A. III 30. 2. A determina pe cineva (prin promisiuni sau perspective ispititoare) să greșească, a-l ademeni la rău, a-l cîștiga pentru o acțiune blamabilă; a corupe. Ținut-au drept aceea dracii sobor, cum ar putea supune și pe cucernicul părinte. Și-a ieșit din sobor așa, că cel mai mișel dintre draci să fie îndatorat a seduce pe sfîntul părinte. RETEGANUL, P. II 65. ♦ (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei. Un june donjuan bucureștean se jura «pe onoare» că a sedus o fată după ce i-a promis s-o ia de nevastă. ALECSANDRI, S. 47. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEDUCE: SEDÚCE, sedúc, verb III. tranzitiv 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei sau a unei minore, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi; a corupe. – Din latina seducere. conform limba franceza séduire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEDUCE: SEDUCE verb 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a subjuga, a verb reflexiv:ăji, (figurat) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a seduce.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a tenta, (învechit) a aromi, a năpăstui, (figurat) a îmbia. (Perspectiva îl seduce.) 3. a corupe, a perverti. (A seduce o fată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEDUCE: SEDÚCE, sedúc, verb III. tranzitiv 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din latina seducere. conform limba franceza séduire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SEDUCE: SEDÚCE verb III. trecut 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (prin extensie) a înșela. ♦ (juridic) A săvârși o seducție. [P.i. sedúc. / < latina seducere, conform limba franceza séduire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SEDUCE: SEDÚCE verb trecut 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. • (juridic) a săvârși o seducție. (< latina seducere, după limba franceza séduire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru seduce: sedúce (a seduce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sedúc, persoana întâi plural: noi seducem, persoana a doua plural: voi seduceți; imperativ persoana a doua singular: tu sedu, negație nu seduce; participiu sedus Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru seduce: sedúce verb duce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SEDUCE' SEDNAsédriesedúcSEDUCĂTÓRSEDÚCESEDÚCERESEDÚCȚIESEDUCȚIÚNEseduizá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL seduce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului seduce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Spectacolul l-a seduce. Perspectiva îl seduce. A seduce o fată. O seduce și apoi o părăsește. A seduce o fată. Sedúce a seduce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sedúc, persoana întâi plural: noi seducem, persoana a doua plural: voi seduceți; imperativ persoana a doua singular: tu sedu, negație nu seduce; participiu sedus. |
GRAMATICA cuvântului seduce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului seduce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul seduce poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE seduce? Vezi cuvântul seduce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul seduce?[ se-du-ce ] Se pare că cuvântul seduce are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL seduce |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: ceapa-ciorii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
