|
Scuturare [ scu-tu-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU scuturare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scuturare în mai multe dicționareDefinițiile pentru scuturare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUTURARE: SCUTURARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o scuturare puternică.) 2. hîțînare, zgîlțîire, zguduire. (scuturare unui gard.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (popular) zdruncin. (scuturare unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 4. dereticare, dereticat, scuturat. (scuturare camerei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUTURARE: SCUTURÁRE, scuturări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgîlțîire Luminița fredonă... revărsîndu-și dintr-o scuturare părul negru peste ochi. C. PETRESCU, Î. I 7. Din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. REBREANU, R. II 270. 2. figurat Înlăturare a unei poveri, a unei apăsări, a unei asupriri; eliberare, scăpare, descătușare. În realizarea unității naționale, Bălcescu vedea condiția întăririi forțelor democratice ale poporului în vederea scuturării jugului otoman și habsburgic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 108. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUTURARE: SCUTURÁRE s. 1. vezi cutremurătură. 2. hâțânare, zgâlțâire, zguduire. (scuturare ușii.) 3. vezi hurducătură. 4. vezi dereticare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scuturare: scuturare substantiv verbal BĂTAIE. FÎLFÎIALĂ. FÎLFÎIRE. FÎLFÎIT. FÎLFÎITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUTURARE: SCUTURÁRE, scuturări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat1. – vezi scutura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUTURARE: SCUTURÁRE, scuturări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat1. – vezi scutura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scuturare: scuturáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat scuturării; plural scuturări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scuturare: scuturáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat scuturắrii; plural scuturắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |