 | as |
|
| Scutelnic [ scu-tel-nic ] VEZI SINONIME PENTRU scutelnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scutelnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru scutelnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUTELNIC: SCUTÉLNIC, scutelnici, substantiv masculin (Învechit) 1. Om scutit de biruri (pentru că se afla în serviciul domnului sau al unui boier). [Orășelul] abia atunci începuse, numai pe malul stîng al gîrlei, a se împlini ici cu gardul unei colibe de vecin, mai colo cu ulucele unei căscioare de brăslaș ori de scutelnic. ODOBESCU, S. A. 117. 2. Ostaș care slujea fără salariu, fiind în schimb scutit de biruri. În soldații bătînd talpa în asfalt, recunoști... strănepoții catanelor spătărești cu mintene... ai scutelnicilor și ai seimenilor. C. PETRESCU, C. vezi 80. Vornicul n-are-alinare. Scutelnici chemînd: «Să-ncalece zece-n curînd!». COȘBUC, P. I 290. Veneau lefegii cu haine galbene, simenii și scutelnicii pedeștri. ODOBESCU, S. I 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scutelnic: scutélnic m. (despre scutesc). Vechĭ. Om scutit de bir către stat în schimbu unor zile de muncă p. domn, boĭerĭ saŭ mînăstirĭ. plural Un corp de 500 de călăreți care, împreună cu sărăceiĭ, formaŭ câlârimea Bucureștilor și eraŭ comandațĭ de căpitanu spătăriiĭ. – Și scútnic (1814). vezi iscusat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scutelnic: scutelnic m. 1. od. cel scutit de toate dările către stăpânire: scutelnicii munciau în folosul Domnului, al boierilor sau al mânăstirilor în apropierea cărora locuiau; 2. plural corp de călărime în număr de 400: seimenii și scutelnicii pedeștri OD. [Derivat din scutì]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUTELNIC: SCUTÉLNIC, scutelnici, substantiv masculin (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc. – Scuti + sufix -elnic. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUTELNIC: SCUTÉLNIC, scutelnici, substantiv masculin (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc. – Scuti + sufix -elnic. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUTELNIC: SCUTÉLNIC scutelnicci m. învechit Țăran scutit de plata birului domnesc în schimbul unor obligații suplimentare față de proprietarul moșiei. /a scuti + sufix scutelnicelnic Forme diferite ale cuvantului scutelnic: scutelnicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru scutelnic: scutélnic2, scutélnici, substantiv masculin (învechit) scutier (tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau seniorului). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUTELNIC: SCUTELNIC substantiv (istorie) (învechit) scutnic. (scutelnic boieresc, domnesc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scutelnic: scutélnic substantiv masculin, plural scutélnici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scutelnic: scutélnic substantiv masculin, plural scutélnici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCUTELNIC' scutecítscutélăSCUTÉLLASCUTELLARIASCUTÉLNICscutelnicélSCUTELNICIscutelnicíeSCÚTER |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scutelnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scutelnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCUTÉLNIC scutelnicci m. /a scuti + sufix scutelnicelnic. Scutelnic boieresc, domnesc. Scutelnic boieresc, domnesc. |
GRAMATICA cuvântului scutelnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scutelnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scutelnic poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scutelnic? Vezi cuvântul scutelnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scutelnic?[ scu-tel-nic ] Se pare că cuvântul scutelnic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scutelnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zeamă de vorbe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul scutelnic are forma: scutélnici
