 | as |
|
| Scurta [ scur-ta ] VEZI SINONIME PENTRU scurta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului scurta în mai multe dicționareDefinițiile pentru scurta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scurta (forma la infinitiv) A scurta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURTA: SCURTÁ, scurtez, verb I. tranzitiv 1. A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce în lungime sau în înălțime, a face mai scurt. O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. (reflexiv) Rochiile se mai scurtaseră încă de un deget. C. PETRESCU, C. vezi 56. • Expresia: A scurta (cuiva) nasul vezi nas. A scurta (sau tăia) cuiva ghearele = a mărgini puterea cuiva, a pune pe cineva în imposibilitate de a face rău; a împiedica (pe cineva) să facă rău. A scurta (cuiva) limba = a interzice cuiva să bîrfească, a pune pe cineva în imposibilitate de a bîrfi. Dumneata ai dori să le mai scurtezi limba acelor bîrfitori? CARAGIALE, O. III 65. M-a dat pe poart-afară... Și-mi va scurta și limba macar de un palmac. NEGRUZZI, S. II 235. A scurta cu o palmă sau de un cap = a omorî (prin tăierea capului). (Eliptic) E adevărat că măria-ta poți găsi iertare dacă scurtezi pe un fiu de voievod. Deși-i cu primejdie dacă-i iei capul. SADOVEANU, Z. C. 102. A fost bun... nu zic... - Și drept... – Cu țara, da... – Pe noi ne-a cam scurtat. DELAVRANCEA, O. II 50. ♦ reflexiv figurat A se micșora. I s-a scurtat omului creditul de tot. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Complementul direct apare uneori în construcții cu valoare partitivă) A alege distanța cea mai scurtă între două puncte, a evita ocolurile; a tăia drumul. El se gîndi să scurteze drumul. PREDA, Î. 34. Să ne apropiem noi... să-i scurtăm din drum, luînd Ardealul. DELAVRANCEA, O. II 198. Decît ne-om tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale. CREANGĂ, A. 126. Sai din munte, Dă-te-n vale, Ca să-mi mai scurtezi din cale. ALECSANDRI, P. II 24. • Expresia: A-i scurta (cuiva) cărările (sau potecile, drumurile) vezi cărare. 3. (Cu privire la noțiuni temporale) A face să pară mai scurt, să dureze mai puțin. Stătură toți trei să se gîndească împreună, cum să scurteze timpul acesta ucigător? DUMITRIU, N. 210. Tare-i place, cînd îi mai scurtează cineva timpul cu niște povești frumoase. SBIERA, P. 113. • reflexiv Și a început, în zilele cele mai întunecoase, cînd se scurta ziua înghițită de noapte, molima fugilor. DUMITRIU, N. 189. ♦ intranzitiv A spune în puține cuvinte, a vorbi scurt. Dar, ca să scurtăm, Pe dumneavoastră vă rugăm... răspunsul să ne dați. TEODORESCU, P. P. 178. • (tranzitiv, în expresie) A scurta vorba sau a o scurta = a spune în puține cuvinte, a spune pe scurt. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCURTA: SCURTÁ, scurtez, verb I. 1. tranzitiv A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. • Expresia: A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (învechit) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. tranzitiv A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. tranzitiv și reflexiv A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. ♦ intranzitiv și tranzitiv A vorbi concis. – latina excurtare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCURTA: SCURTÁ, scurtez, verb I. 1. tranzitiv A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. • Expresia: A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (învechit) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. tranzitiv A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. tranzitiv și reflexiv A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. ♦ intranzitiv și tranzitiv A vorbi concis. – latina excurtare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURTA: SCURTA verb 1. a micșora, a prescurta, a reduce. (Mai scurta din industria textilă) 2. a concentra, a prescurta, a reduce, a rezuma, (figurat) a comprima, a condensa. (A scurta o expunere.) 3. a abrevia, a prescurta. (A scurta numele unei instituții.) 4. (regional) a reteza. (A scurta o haină.) 5. a tăia. (Mai scurta din poale.) 6. a tăia. (A scurta drumul peste cîmp.) 7. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a scădea. (Toamna, ziua se scurta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCÚRTĂ1, scurte, substantiv feminin Haină groasă (de obicei vătuită sau îmblănită), lungă pînă deasupra genunchilor. În scurte vătuite și cizme de cauciuc. DUMITRIU, P. forme 66. Un mînz de copil se ținea după el. Era numai cu scurta, în capul gol și cu picioarele goale. SANDU-ALDEA, U. P. 91. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCURTĂ2, scurte, substantiv feminin (Popular) Inflamație a ganglionilor de la subsuoară sau de la vintre (provocată de o rană sau de o infecție). Ho! că fac scurtă la mînă. DELAVRANCEA, O. II 96. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCÚRTĂ2 scurtae forme popular Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsuori sau de la stinghii; udmă. A face scurta. / Din scurt Forme diferite ale cuvantului scurta: scurtae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru scurtă: scúrtă forme, plural e (despre scurt, pin aluz. la scurtarea saŭ împedecarea mișcărilor). Vest. Adenită. vezi udmă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCÚRTĂ1 scurtae forme Palton scurt, căptușit cu blană, cu lână sau cu vată. scurta de piele. /Din scurt Forme diferite ale cuvantului scurta: scurtae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scurtă: scurtă forme plural Moldova umflături la subsuoară. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCURTA: SCURTÁ verb vezi ajunge, decapita, prinde, reduce, simplifica, tăia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scurta: scurta verb vezi AJUNGE. DECAPITA. PRINDE. REDUCE. SIMPLIFICA. TĂIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scurta: scurtá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu scurtéz, persoana a treia singular: el / ea și plural scurteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCÚRTĂ substantiv (medicina) uimă, (regional) moimă, (Moldova) boșoalcă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCURTĂ substantiv (medicina) uimă, (regional) moimă, (Moldova) boșoalcă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scurtă: scurtă forme Moldova scurteică: cu scurtele de șăiac. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scurtă: scúrtă substantiv feminin, genitiv dativ articulat scúrtei; plural scúrte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scurta: scurtá (a scurta) verb, indicativ prezent 3 scurteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCURTĂ: SCÚRTĂ substantiv verbal adenită. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scurtă: scurtă substantiv verbal ADENITĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SCURTA' SCURSOÁRESCURSÓRISCURSÚRĂSCURTSCURTÁscurtácSCURTÁRESCURTÁTscurtătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scurtă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scurtă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mai scurtă din industria textilă 2. A scurtă o expunere. A scurtă numele unei instituții. A scurtă o haină. Mai scurtă din poale. A scurtă drumul peste cîmp. Toamna, ziua se scurtă. Mai scurtă din industria textilă 2. A scurtă o haină. Mai scurtă din poale. A scurtă drumul peste câmp. SCÚRTĂ2 scurtăe forme popular Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsuori sau de la stinghii; udmă. A face scurtă. SCÚRTĂ1 scurtăe forme Palton scurt, căptușit cu blană, cu lână sau cu vată. Scurtă de piele. Scurtá a scurtă verb, indicativ prezent 3 scurteáză. |
GRAMATICA cuvântului scurtă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scurtă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scurtă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scurta? Vezi cuvântul scurta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scurta?[ scur-ta ] Se pare că cuvântul scurta are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scurtă Inţelegi mai uşor cuvântul scurtă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA scurta sau tăia cuiva ghearele = a mărgini puterea cuiva, a pune pe cineva în imposibilitate de a face rău; a împiedica pe cineva să facă rău A scurta cuiva limba = a interzice cuiva să bîrfească, a pune pe cineva în imposibilitate de a bîrfi A scurta cu o palmă sau de un cap = a omorî prin tăierea capului tranzitiv, în expresie A scurta vorba sau a o scurta = a spune în puține cuvinte, a spune pe scurt A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a mai face rău A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a mai face rău A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scurtă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ Si în sintagma centrală industrială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul scurta se conjugă: ei ele scurteáză
